Keir și Kamala împărtășesc aceeași idee fiscală proastă
Georgiana Arsene, director New York Magazin România
20.12.2024
În ultimele câteva luni, pe ambele maluri ale Oceanului Atlantic a avut loc o dezbatere politică intensă cu privire la impozitele echitabile. În America, aceasta a fost centrată pe o idee cu care Kamala Harris, candidata Partidului Democrat la președinție, a încercat să câștige alegători. Ea a propus un impozit pe așa-numitele „câștiguri de capital nerealizate”.
Pe plan european – sau cel puțin în Marea Britanie – premierul Keir Starmer a declanșat problema echității fiscale propunând un impozit pe moștenire semnificativ mai mare pentru ferme.
Ambele idei fiscale sunt proaste în felul lor, dar au un numitor comun și mai rău care le face proaste – atât din punct de vedere economic, cât și, din punct de vedere conservator, moral, scrie Sven R Larson, Ph.D., economist la European Conservative, unde publică periodic analize ale economiilor europeană și americană. A lucrat ca economist pentru grupuri de reflecție și ca consilier pentru campanii politice. Este autorul mai multor lucrări academice și cărți. Scrierile sale se concentrează pe statul asistențial, pe modul în care acesta cauzează stagnarea economică și pe reformele necesare pentru a reduce impactul negativ al guvernării mari.
Înainte de a aprofunda, totuși, este important să observăm că Harris dorea în mod oficial să își limiteze impozitul la contribuabilii foarte bogați:
Propunerea ar impune un impozit minim de 25 % pe venitul total, incluzând în general câștigurile de capital nerealizate, pentru toți contribuabilii cu o avere (adică diferența obținută prin scăderea pasivelor din active) mai mare de 100 de milioane de dolari.
Acest prag a fost adesea uitat în cadrul dezbaterii prezidențiale, lucru pe care susținătorii ideii fiscale a lui Harris s-au grăbit să îl sublinieze. Cu toate acestea, există un motiv întemeiat pentru a dezbate ideea sa fiscală ca și cum nu ar fi însoțită de nici un prag. Orice limită a unui impozit, inclusiv la ce venit începe să se aplice, poate fi ușor modificată în timp; o dată ce un impozit este în vigoare, extinderea domeniului său de aplicare este practic o chestiune tehnică.
Este exact ceea ce prim-ministrul Starmer și guvernul său par să fi avut în minte: o dezbatere privind ajustările tehnice ale unei taxe deja existente. La suprafață, ar putea părea într-adevăr așa, dar, după cum explică Paul Kelso de la Sky News în prezentarea sa generală a impozitului, sistemul fiscal britanic oferă agricultorilor două tipuri de scutire totală de impozit pe moștenire:
Scutirea pentru proprietate agricolă (APR) acoperă terenurile și clădirile agricole, iar scutirea pentru proprietate comercială (BPR) se aplică animalelor, utilajelor… și activelor dezvoltate pentru diversificarea veniturilor
Începând din 2026, scutirea va fi restructurată astfel încât proprietățile vor beneficia de o reducere de 1 milion de lire sterline, cu o reducere suplimentară de până la 500 000 de lire sterline, la fel ca în cazul proprietăților neagricole. În cazul în care o fermă este deținută în comun de un cuplu căsătorit sau în parteneriat civil, scutirea se dublează de la 1,5 la 3 milioane de lire sterline.
Dincolo de scutire – deducere fiscală în limbaj american – se aplică o rată de impozitare de 20%. Această rată este relevantă, deoarece Paul Kelso citează cifre oficiale ale guvernului care arată că „49% din fermele din Anglia” valorează 1,5 milioane de lire sterline sau mai mult.
Jumătate din comunitatea agricolă a Marii Britanii este la un pas de a trebui să facă față acestui impozit.
Din punctul de vedere al eficienței fiscale, această reformă a impozitului pe moștenirea agricolă are sens. Ea urmărește să elimine stimulentele fiscale create în mod neintenționat prin diferențele de tratament fiscal al diferitelor tipuri de proprietăți. Prin apropierea de neutralitatea fiscală, guvernul britanic reduce distorsiunile de alocare din economie.
Problema acestui impozit este că se aplică proprietății – sau, vorbind strict, achiziționării proprietății respective. Aceasta înseamnă că impozitul trebuie să se aplice valorii proprietății, care este în mod normal – dar nu întotdeauna – determinată de piața liberă.
Aceasta nu este determinată de capacitatea contribuabilului de a plăti impozitul.
Dezechilibrul dintre obligația fiscală și capacitatea de a plăti această obligație devine mult mai pronunțat în cazul impozitului britanic pe moștenirea agricolă. Situația moștenirii este comparabilă cu exemplul „vinde-ți casa” de mai sus, dar numai până în punctul în care se calculează impozitul. Deoarece ferma este moștenită, nu vândută, noul proprietar nu lichidează activele. Prin urmare, el continuă să administreze ferma „așa cum este”.
Unul dintre punctele-cheie ale acestei situații este că, cel puțin pe termen scurt, el trebuie să se descurce cu veniturile pe care le are ferma. În articolul său menționat anterior pentru Sky News, Paul Kelso notează că 50 000 de lire sterline reprezintă un venit tipic al unei ferme; dacă moștenitorul unei ferme cu acest nivel de venituri se confruntă cu o valoare impozabilă de 100 000 de lire sterline (după deducerea de 1,5 milioane de lire sterline), impozitul de 20% pe această sumă este egal cu 40% din venitul fermei sale.
Cele două exemple pe care le avem aici, un impozit pe câștigurile de capital nerealizate și un impozit pe moștenire, au în comun faptul că separă obligația fiscală de capacitatea contribuabilului. În apărarea lui Harris, s-ar putea argumenta că ea a adăugat în mod intenționat un prag la impozitul său tocmai pentru a evita ruperea legăturii dintre capacitate și responsabilitate. Cu toate acestea, experiența covârșitoare cu impozitele, atât în Europa, cât și în America, este că, odată stabilite, acestea se extind întotdeauna pentru a împovăra mai mulți oameni.
După cum arată aceste exemple, este stupid din punct de vedere economic, iresponsabil din punct de vedere fiscal și greșit din punct de vedere moral să separăm capacitatea de plată a contribuabilului de obligația fiscală pe care guvernul i-o impune, conchide economistul.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
