Duminica bogatului neînțelept
Bogdan Alexandru Duca, analist politic
17.11.2024
”Zis-a Domnul pilda aceasta: Unui om bogat i-a rodit din belșug țarina. Și el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun roadele mele? Și a zis: Aceasta voi face: Voi strica hambarele mele și mai mari le voi zidi și voi strânge acolo toate roadele mele și bunătățile mele; și voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea, veselește-te. Însă Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Și cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Așa se întâmplă cu cel ce-și adună comori pentru sine însuși și nu se îmbogățește în Dumnezeu.”
În prima duminică din postul Crăciunului suntem îndemnați să ne gândim la efemeritatea vieții și la moarte.
Moartea face parte din viață și este singurul eveniment inevitabil din viața fiecăruia dintre noi. Cu toate acestea, preferăm să nu ne gândim la moarte, evităm chiar orice gând cu privire la efemeritatea vieții și de multe ori avem tendința de a ne considera nemuritori.
Nu suntem nemuritori. Însă suntem chemați să fim parte a planului veșnic al lui Dumnezeu. Însă pentru aceasta trebuie să demonstrăm că suntem demni de participarea la acest plan.
Parabola ne vorbește despre un om care a ratat participarea la planul veșnic al lui Dumnezeu. Amețit de propria prosperitate, acesta a strâns averi pentru a se bucura în liniște pentru mulți ani, pentru restul vieții, fără să se gândească că acest ”rest al vieții”, în cazul lui, dar și în cazul fiecăruia dintre noi, se poate număra cu orele, sau chiar doar cu minutele, nu doar cu anii și deceniile, cum ne-ar plăcea.
Unde este greșeala lui? Aceea că ”nu s-a îmbogățit în Dumnezeu”, spune Iisus în această parabolă. Cum ar fi fost îmbogățirea în Dumnezeu? Să se gândească că are un rost în planul lui Dumnezeu și că scopul său nu este ca să facă averi și să lenevească după aceea, ci să fie util celorlalți oameni și creației lui Dumnezeu.
Nicăieri în Evanghelii nu este condamnată bogăția ca atare, ci doar bogăția care te leagă de ea, care te împiedică să fii deschis și atent la nevoile lumii. Aici sunt ispitiți să se rateze cei ce au averi: să creadă că nu mai au o responsabilitate față de aproapele și departele lor.
De aceea trebuie să fim atenți și să nu pierdem din vedere moartea. Pentru că dacă pierdem din vedere moartea, riscăm să pierdem din vedere viața. Trebuie să arătăm lui Dumnezeu, până la moarte, că suntem demni de planurile Sale cu noi și că merităm să avem parte de viața veșnică.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
