Sfânta Vineri a Balcanilor- eroina credinței și basmelor românești și est-europene
Bogdan Alexandru Duca, analist politic
14.10.2024
Sfânta Parascheva este printre sfinții cei mai iubiți din România și din estul Europei. Moaștele ei, așezate în catedrala mitropolitană de la Iași reprezintă centrul unui pelerinaj continuu (în fiecare zi mii de oameni trec să se închine în fața raclei sale) ce atinge un vârf maxim în perioada sărbătorii sale, pe 14 octombrie, când sute de mii de creștini ortodocși vin să o viziteze.
Povestea sfintei Parascheva este însă foarte veche, pierdută în negura timpului. Ea este eroina basmelor noastre populare, acea „Sfânta Vineri” despre care probabil am auzit toți cei care am ascultat povești în copilărie. Sfânta Parascheva, Αγία Παρασκευ, înseamnă în greacă, tocmai Sfânta Vineri.
Cultul ei este răspândit în toată Peninsula Balcanică și nu este de mirare că respectul popoarelor din Balcani a determinat ca moaștele sfintei să fie practic plimbate prin întreaga regiune.
Deși cultul este mult mai vechi, moaștele atribuitei sfintei Parascheva au fost descoperite miraculos în secolul al XI-lea, în Kallikrateia, o localitate bizantină ce astăzi este parte a Turciei europene.
În urma descoperirii miraculoase s-ar fi aflat și biografia sfintei, care ar fi fost o tânără călugăriță născută în Epivat (astăzi o localitate din suburbiile Istanbulului) și ar fi petrecut o viață sfântă până la vârsta de 27 de ani. Însă cultul ei s-a suprapus foarte repede pe cultul Sfintei Vineri, deja prezent în Balcani.
Odată descoperite moaștele sale, a început și aventura lor, o lungă călătorie ce a parcurs aproape întreaga peninsulă Balcanică, până să ajungă apoi în catedrala din Iași.
După ce au stat o perioadă într-o biserică din Kallikrateia, unde au fost descoperite, moaștele ei au ajuns la Veliko Târnovo, capitala celui de-al doilea Imperiu Bulgar, în 1238. Bulgarii, și toți vorbitorii de limba slavă, au tradus numele ei în limba lor și au cinstit-o și o cinstesc încă ca ”Sveta Petka”, adică tot ca …”Sfânta Vineri”.
În 1393, moaștele ei au fost transferate la Belgrad, în despotatul Serbiei, fiind găzduite într-o biserică din fortificațiile cetății, unde și acum se fac cozi în fiecare zi de pelerini ce vin să se închine la un izvor miraculos, a cărui izvorâre este atribuită ei.
Când Belgradul a fost cucerit de otomani, moaștele sfintei Parascheva au ajuns în 1521 la Constantinopol însă nu au rămas acolo decât 120 de ani, până când Patriarhul ecumenic al vremii, ca semn de recunoștință pentru că voievodul Vasile Lupu plătise datoriile Patriarhiei, i-a făcut cadou moaștele sfintei.
De atunci, moaștele Sfintei Parascheva sunt în Moldova. Ele au fost așezate la Iași, în frumoasa biserică de la Sfinții Trei Ierarhi, fiind apoi mutate, în 1888, în noua catedrală mitropolitană.
Cultul ei a devenit tot mai puternic între români. În timpul foametei din anul 1946-1947, la inițiativa mitropolitului Iustinian Marina, moaștele ei au ”călătorit” prin Moldova afectată de secetă, fiind duse în Vaslui, Roman, Bacău, Putna, Neamț, Baia și Botoșani.
De asemenea, un cult răspândit este cel al veșmintelor sfintei. De 5 ori pe an, într-o ceremonie secretă, ce se face noaptea, cu ușile catedralei închise, moaștele sfintei Parascheva sunt îmbrăcate în veșminte speciale noi, cele vechi fiind apoi oferite unor biserici ortodoxe din întreaga lume.
Adunând tradiții variate, cultul Sfintei Parascheva a devenit un reper pentru creștinătatea din întregul est al Europei, pelerinajul la moaștele ei fiind unul din cele mai importante pelerinaje creștine europene, alături de cel de la Santiago de Compostella.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
