Ucraina și războaiele din Orientul Mijlociu epuizează stocurile americane de apărare
Georgiana Arsene, director New York Magazin România
05.12.2024
Amiralul Sam Paparo, șeful Comandamentului Indo-Pacific al SUA, spune despre cheltuielile cu apărarea aeriană a SUA că „impun costuri asupra pregătirii” Americii de a răspunde Chinei.
Conflictele din Ucraina și Orientul Mijlociu consumă stocurile de apărare aeriană ale SUA, a declarat amiralul american de top care supraveghează forțele americane din regiunea Asia-Pacific.
Recunoașterea făcută marți de amiralul Sam Paparo ar putea atrage atenția membrilor viitoarei administrații a președintelui ales Donald Trump, care sunt mai sceptici cu privire la războiul din Ucraina și care susțin că președintele Joe Biden nu s-a pregătit pentru un potențial conflict cu China.
Potrivit lui Paparo, cheltuielile cu apărarea aeriană a SUA „impun costuri asupra pregătirii” Statelor Unite de a răspunde în Asia-Pacific, în special având în vedere că China este cel mai capabil adversar din lume.
Indiferent de meritele sau demeritele politicilor administrației Biden privind războaiele din Ucraina și Gaza și Orientul Mijlociu în general, a devenit clar că Statele Unite au folosit și au dat rachetele lor mai repede decât le pot produce, scrie „The Responsible Statecraft”.
De asemenea, este clar că, din perspectiva stocurilor și a producției de rachete, Statele Unite sunt departe de a fi pregătite să se angajeze cu încredere într-un conflict direct susținut cu un concurent similar precum China.
Acest lucru este demonstrat de faptul că rezervele americane de rachete și proiectile de artilerie sunt în prezent insuficiente pentru a furniza Ucrainei ceea ce are nevoie pentru a-și menține sistemele de apărare antirachetă aprovizionate cu interceptoare. Într-adevăr, incapacitatea Statelor Unite și a aliaților lor din NATO de a furniza suficiente rachete de apărare aeriană – alias interceptoare – a facilitat Rusiei atacarea și distrugerea unor obiective militare cheie, precum și paralizarea infrastructurii energetice a Ucrainei.
Deși Statele Unite nu vor rămâne mâine fără rachete, inventarul lor de rachete, atât ofensive, cât și defensive, este în scădere. Mai mult, deși guvernul SUA nu a dezvăluit câte rachete interceptoare au fost date Ucrainei pentru a aproviziona sistemele de apărare aeriană NASAM, Hawk și Patriot, în valoare de miliarde de dolari, pe care Washingtonul le-a trimis acolo, presa americană susține că numărul nu a fost suficient.
Potrivit Responsible Statecraft, între Lockheed Martin și Raytheon, în 2025 vor fi fabricate aproximativ 740 de rachete Patriot PAC-2/PAC-3 pe an, cu o creștere teoretică a producției la aproximativ 1 100 de rachete până în 2027. Pare mult, dar de la 22 februarie 2022, Ucraina se confruntă cu atacuri din partea a mii de drone și rachete.
În plus, în timp ce războiul nostru prin procură împotriva Rusiei a solicitat resursele SUA, o izbucnire a ostilităților cu China ar putea crește cu ușurință rata de consum a rachetelor americane pe bază de nave cu un ordin de mărime peste ceea ce am văzut în Orientul Mijlociu. Și apropo de aprovizionarea cu rachete de pe nave, la 1 februarie 2024, Marina SUA a utilizat cel puțin 100 de rachete din seria standard a clasei sale în Marea Roșie, scrie RS.
Un raport din iulie 2024 arată că grupul de atac al portavioanelor Dwight D. Eisenhower a cheltuit 155 de rachete din seria standard de mai multe milioane de dolari, 135 de rachete de croazieră Tomahawk de mai multe milioane de dolari, 60 de rachete aer-aer de mai multe milioane de dolari și încă 420 de muniții aer-sol cu un cost cumulat probabil de sute de milioane de dolari.
Firește, din iulie, Marina a continuat să folosească rachete exagerat de scumpe și ridicol de scumpe pentru a doborî drone și rachete ieftine ale Houthis. Adăugând la rata de ardere a rachetelor Marinei SUA, în cel puțin două ocazii, în aprilie și octombrie anul acesta, navele americane de război au folosit rachete SM-2 și SM-3 pentru a proteja Israelul de rachete balistice și drone iraniene. În plus, de la începutul anului, U.S. Navy a folosit rachete SM-6, mult mai scumpe, împreună cu rachete SM-2, în operațiunile sale din Marea Roșie.
Toate navele de război ale Marinei SUA, fără a include pachetele quad de rachete de apărare aeriană cu rază mai scurtă de acțiune, pot transporta aproximativ 10 000 de rachete în sistemele lor de lansare verticală, care pot fi utilizate pentru apărarea la scară largă sau pentru atacuri cu rază lungă de acțiune. Așadar, în situația actuală, o dată ce SUA cheltuie întregul contingent de rachete lansate de VLS, Marinei americane îi lipsesc aproximativ 3.000 de rachete pentru a putea aproviziona complet navele americane.
În luna aprilie a acestui an, două dintre distrugătoarele SUA cu rachete ghidate Arleigh Burke au utilizat între patru și șapte dintre aceste rare rachete SM-3 pentru a încerca interceptarea unor rachete balistice lansate de Iran. Fiecare dintre rachetele SM-3, în funcție de model, costă între 13 și 28 de milioane de dolari. Prin urmare, acest angajament i-a costat pe contribuabilii americani între 52 și 196 de milioane de dolari.
Bineînțeles, suplimentarea de către SUA a apărării Israelului nu s-a limitat la trimiterea de rachete la bordul navelor. La 21 octombrie, Israelul a primit unul dintre cele șapte sisteme de apărare aeriană THAAD ale Statelor Unite. Fiecare dintre aceste sisteme costă peste un miliard de dolari, iar fiecare rachetă interceptoare THAAD costă 13 milioane de dolari. Având în vedere că încărcătura completă a sistemului THAAD trimis de SUA Israelului este de 48 de rachete, se poate presupune că Israelul a primit interceptoare în valoare de cel puțin 600 de milioane de dolari.
Ca referință, până în decembrie 2023, SUA au construit aproximativ 800 de astfel de interceptoare. Aceasta înseamnă că, dacă Israelul ajunge să primească câteva reîncărcări, SUA ar putea vedea cu ușurință consumate 25 % din inventarul interceptoarelor THAAD, la un cost de înlocuire de 2,5 miliarde de dolari.
Mai mult, începând cu 2023, se crede că Iranul deține peste 3 000 de rachete balistice și multe mii de drone. În consecință, Iranul ar putea lansa atacuri și mai mari în viitorul apropiat, ceea ce ar necesita desfășurarea de sisteme americane suplimentare pentru a suplimenta și mai mult apărarea aeriană a Israelului, care este supusă unor tensiuni.
Cu toate acestea, toate cele de mai sus ar însemna mărunțișuri dacă Statele Unite ar fi implicate într-un război cu China. Dacă ar avea loc un astfel de dezastru, Washingtonul s-ar putea trezi cu ușurință că și-a epuizat stocurile de rachete într-o chestiune de luni sau chiar săptămâni, notează Responsible Statecraft.
Într-adevăr, un raport al Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale a constatat că, pentru a contracara China, Statele Unite ar putea ajunge să cheltuiască 5 000 de rachete cu rază lungă de acțiune în doar 3 săptămâni.
Arsenalele Europei sunt aproape complet epuizate, mărturisește „The Military Watch Magazine”.
Olanda a livrat forțelor armate ucrainene trei baterii de rachete sol-aer din sistemul MIM-104 Patriot, ministrul olandez al apărării, Ruben Brekelmans, confirmând transferul pe 28 noiembrie. Statul nord-european a fost unul dintre primele trei care au livrat sisteme Patriot la începutul anului 2023, alături de Statele Unite și Germania, toate trei având livrări susținute, în timp ce alte state membre NATO, precum Spania, au început să facă donații mai târziu. Țările de Jos sunt unul dintre puținele state care sunt încă în măsură să efectueze livrări, celelalte arsenale de pe continent fiind excesiv de epuizate.
Donațiile de sisteme Patriot pe o scară foarte largă au subminat capacitățile de apărare aeriană cu rază lungă de acțiune ale statelor din Europa și au lăsat propriul arsenal al Statelor Unite subțire, în special în lumina presiunii crescute cu care s-au confruntat în Orientul Mijlociu de la sfârșitul anului 2023.
Nevoia de a livra mai multe sisteme Patriot a continuat să crească pe măsură ce arsenalul Ucrainei a fost epuizat și pe măsură ce au continuat să apară imagini care confirmă pierderile de sisteme în urma atacurilor cu rachete rusești.
…Devine clar de ce întreaga presă occidentală este plină de articole care solicită „negocieri cu Rusia pe tema Ucrainei”. Nu se mai vorbește de o „victorie strategică asupra Rusiei”.
Dar Rusia are nevoie de atingerea obiectivelor sale – denazificarea și demilitarizarea regimului de la Kiev, și în plus – Rusia are propriile condiții pentru negocieri.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
