Prăbușirea guvernului francez al premierului Michel Barnier ar putea arunca zona euro în confuzie. De ce este Bruxelles-ul atât de speriat?
Ștefan Ion
30.11.2024
Marine Le Pen și-a dublat amenințarea de a răsturna guvernul francez dacă prim-ministrul Michel Barnier se opune unora dintre cererile partidului său de extremă-dreapta privind bugetul de anul viitor, pe care l-a catalogat drept „rău, nedrept și violent”, scrie POLITICO.
Comentariile lui Le Pen au venit în timp ce piețele financiare s-au speriat că disputa privind bugetul Franței ar putea precipita o criză la nivelul zonei euro, randamentul obligațiunilor guvernamentale franceze de referință pe 10 ani apropiindu-se la doar o sutime de punct de cel al obligațiunilor similare grecești. În plus, prima pe care investitorii o cer față de obligațiunile germane comparabile este acum mai mare decât oricând de la declanșarea crizei datoriilor din zona euro în 2012, la 0,87 puncte procentuale.
Cu câteva ore mai devreme, partidul lui Le Pen, Adunarea Națională, a organizat o conferință de presă pentru a respinge acuzațiile potrivit cărora o prăbușire a guvernului ar duce la o criză financiară de tip grecesc sau la o închidere de tip american.
Jean-Philippe Tanguy, membru important al Adunării Naționale, l-a acuzat pe Barnier că „strigă lupul” după ce acesta a apărut marți seara la televiziunea națională pentru a avertiza cu privire la „turbulențele grave de pe piețele financiare” care ar putea urma unui colaps guvernamental.
Fiind incapabil să asigure reforme fiscale bazate pe dreptate și contribuții echitabile pentru toți, dl Barnier este obligat să branduiască panica [și] teama de haos, a replicat Tanguy.
Tanguy a declarat că, în cazul în care guvernul ar intra în colaps, acesta va putea totuși să introducă măsuri provizorii pentru a se asigura că administrația continuă să funcționeze.
Ne angajăm să votăm în favoarea acestei legi, a promis Tanguy.
Barnier și Adunarea Națională sunt în dezacord cu privire la planurile bugetare ale granzilor conservatori pentru 2025, care includ economii de 60 de miliarde de euro menite să reducă deficitul Franței. Deficitul este estimat la 6,1% din produsul intern brut pentru 2024, mai mult decât dublu față de limita Uniunii Europene pentru cheltuieli excesive.
De la numirea sa la începutul lunii septembrie, Barnier a precizat că reducerea deficitului va fi principala sa prioritate – o promisiune care i-a liniștit pe cei de la Bruxelles îngrijorați de cheltuielile excesive ale Franței după pandemie. Comisia Europeană a aprobat marți planul lui Barnier de a pune ordine în finanțele Franței.
Parlamentarii dezbat bugetul lui Barnier de câteva săptămâni, dar, o dată cu apropierea sfârșitului de an, a devenit din ce în ce mai clar că premierul va trebui să folosească o portiță constituțională pentru a-l adopta. Manevra îi permite să promulge legislația fără vot, dar, la rândul său, le permite parlamentarilor să înainteze moțiuni de cenzură. O alianță a parlamentarilor de stânga a anunțat deja că va prezenta una.
Adunarea Națională a oferit, până de curând, un sprijin tacit guvernului minoritar al lui Barnier, care este susținut de conservatori și centriști într-o căsătorie de conveniență dezordonată. Le Pen a amenințat că se va alătura efortului stângii de a-l demite din cauza mai multor cereri legate de buget – inclusiv renunțarea la o creștere a taxei pe electricitate și o propunere de amânare a ajustării la inflație pentru pensii.
Franța se îndreaptă spre o furtună perfectă de criză politică și financiară pe măsură ce 2024 se apropie de sfârșit, scrie POLITICO.
Partidul de extremă dreapta al Marinei Le Pen, Adunarea Națională, amenință să scoată din joc fragilul guvern de coaliție condus de premierul Michel Barnier din cauza planurilor marelui conservator de a reduce deficitul masiv al Franței.
Într-o mișcare dramatică, Le Pen i-a dat lui Barnier termen până luni, 2 decembrie, să răspundă cererilor sale și să modifice planurile bugetare ale guvernului său.
În cazul în care guvernul ar cădea, ceea ce s-ar putea întâmpla chiar săptămâna viitoare, acest lucru ar putea avea consecințe catastrofale pentru finanțele Franței și pentru stabilitatea zonei euro.
Să ne întoarcem în luna iunie, când președintele francez Emmanuel Macron a convocat alegeri anticipate, după ce partidul său a suferit o înfrângere majoră în alegerile europene din cauza Raliului Național Adunării Naționale de extremă dreapta. În urma votului din Franța, Noul Front Popular, o coaliție a partidelor de stânga care s-au reunit pentru a bloca Adunarea Națională, a obținut cele mai multe locuri în parlamentul francez, dar nu a reușit să obțină majoritatea absolută. Centriștii lui Macron și-au pierdut majoritatea și s-au clasat pe locul al doilea, în timp ce Adunarea Națională s-a clasat pe locul al treilea.
Rezultatul a fost un parlament suspendat.
Noul Front Popular a crezut că, deoarece a câștigat alegerile, are dreptul de a forma un guvern. Macron nu a fost de acord, susținând că, fără o majoritate absolută, un guvern de stânga ar putea fi ușor răsturnat de adversarii săi politici.
După săptămâni de speculații și discuții, la începutul lunii septembrie, Macron l-a numit premier pe Michel Barnier, fostul negociator pentru Brexit al Uniunii Europene. Barnier a alcătuit apoi un guvern cu sprijinul centriștilor lui Macron și al unui grup restrâns de conservatori, care dețin împreună mai multe locuri decât Noul Front Popular, dar sunt încă departe de majoritatea absolută.
Prin numirea unui premier conservator care a împins guvernul și mai mult spre dreapta, Macron a legat viitorul lui Barnier de capriciile lui Le Pen și ale Adunării Naționale. Președintele și premierul au mizat pe faptul că Adunarea Națională, care a petrecut ani de zile încercând să se vândă ca o forță politică respectabilă și dominantă, nu va doborî imediat un guvern orientat spre dreapta, care a fost deschis la unele dintre ideile sale privind imigrația și securitatea.
Prin urmare, Adunarea Națională i-a oferit lui Barnier un sprijin tacit, rezervându-și în același timp dreptul de a renunța la el în cazul în care acesta ar încălca liniile lor roșii referitoare la puterea de cumpărare, securitate și imigrație.
De ce acum?
Barnier a precizat încă din prima zi că prioritatea sa este reducerea deficitului bugetar al Franței, adică diferența dintre suma cheltuită de o țară și suma pe care o încasează.
Franța a cheltuit masiv pentru a menține economia pe linia de plutire în timpul și după pandemie, ceea ce a dus la creșterea deficitului la 5,5% din produsul intern brut în 2023, determinând Comisia Europeană să supună Franța la ceea ce aceasta numește „procedura de deficit excesiv” – o examinare mai atentă care poate culmina cu sancțiuni în cazul în care obiectivele nu sunt îndeplinite.
Ambele trebuie adoptate până la sfârșitul anului, astfel încât, pe măsură ce termenul limită s-a apropiat, problema a revenit în prim plan. După întâlnirea de luni cu Barnier, Le Pen a declarat că ea și trupele sale plănuiesc să înlăture guvernul „așa cum stau lucrurile”.
Barnier va trebui probabil să folosească o portiță constituțională pentru a-și aproba bugetul, articolul 49.3 din Constituția franceză. Măsura permite guvernului să adopte legi fără un vot în Adunarea Națională. Cu toate acestea, legiuitorii au dreptul să răspundă prin depunerea unei moțiuni de cenzură.
Membrii Noului Front Popular, încă furioși din cauza deciziei lui Macron de a-și respinge șansele la guvernare, au promis deja să facă acest lucru.
Ce se întâmplă dacă guvernul cade?
Nu este foarte clar. În perioada imediat următoare, bugetul nu va fi aprobat.
Totuși, nu vă așteptați la o închidere în stil american care ar paraliza administrația țării, deoarece Constituția franceză prevede cel puțin două soluții provizorii. Prima permite guvernului să propună o așa-numită „lege specială” care să permită statului să reporteze efectiv bugetul anului precedent pentru câteva luni.
A doua opțiune este mai complicată, dar ar permite continuarea dezbaterii parlamentare până la 21 decembrie și apoi guvernului să adopte bugetul prin ordonanță de guvern. Barnier s-ar expune în continuare unui vot de neîncredere, pe care l-ar pierde cel mai probabil, dar bugetul ar fi adoptat.
De asemenea, trebuie să ne facem griji cu privire la incertitudinea politică. Guvernul Barnier ar continua să funcționeze în calitate de interimat, dar Macron ar trebui să numească la un moment dat un nou prim-ministru pentru a încerca să conducă legislația prin Adunarea Națională divizată.
De ce este Bruxelles-ul atât de speriat?
Există, de asemenea, preocupări mai mari cu privire la stabilitatea zonei euro.
Amintiți-vă că, în deceniul trecut, probleme similare din Grecia și Portugalia au provocat spaime în întreaga Europă. Imaginați-vă ce s-ar putea întâmpla dacă a doua cea mai mare economie a Europei s-ar afla în aceeași încurcătură.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
