Habemus Papam: Un american la Vatican, între tradiție și speranță
Bogdan Alexandru Duca, analist politic
10.05.2025
Habemus Papam. Robert Prevost, de acum papa Leon al XIV-lea, este un american în vârstă de 69 de ani, de origine franco-italiană și mamă spaniolă. A fost misionar în Peru o lungă perioadă de timp, apoi a plecat la Roma pentru a deveni superior al ordinului său religios, augustinienii.
Speculațiile cu privire la el sunt răspândite. Este adesea descris ca un epigon al lui Francisc,dar mai discret și atent. Ceea ce este deja, în sine, o diferență semnificativă, comentează Boulevard Voltaire.
Pe rețelele de internet se dezgroapă postări pentru a arăta triumfător cât de mult se opune noul papă lui Trump și Vance în problemele de migrație: această alegere a cardinalilor ar fi, așadar, politică, o dorință foarte clară de a-l ataca pe Donald Trump.
Aceasta este o confuzie cam pripită între Duhul Sfânt, care ar trebui să sufle asupra acestui conclav, și o vulgară Kamala Harris. Părțile interesate, neavând ranchiună, l-au felicitat fără rezerve pe noul papă, considerând acest lucru, după cum a spus Donald Trump, „o onoare” adusă americanilor. Poate că, în adâncul sufletului, președintele pragmatic își freacă mâinile, nu este supărat pe acest instrument neașteptat de putere soft: a visat să anexeze Groenlanda și Canada și s-a trezit cu…Vaticanul.
Din partea conservatoare, ne aflăm la alegerea fatalistă – Papa Francisc, înmulțind cardinalii, umplând urnele, era greu de sperat la un alt rezultat – sau rezonabil de optimist: la urma urmei, îmbrăcând ornamentele tradiționale – și în special mozeta roșie disprețuită de predecesorul său – pentru a apărea pe loggia, neurând „bună seara” într-un mod burghez precum Francisc, ci vorbind imediat despre Hristos, plasându-se, numărul printre alții, într-o linie de papi Leon, el reînnoiește legăturile cu tradiția și astfel rupe cu predecesorul său.
Și, întrucât vorbim despre tradiție, cei atașați de ea, în materie liturgică, se întreabă despre părerea sa în această privință și se consolează constatând… că nu poate fi găsit: nu s-a exprimat, dovadă cel puțin că nu este un adversar vehement.
Primele cuvinte ale Papei au fost în repetate rânduri pentru pace. În final, să observăm că noul papă a vorbit despre „rău”, care nu va triumfa. Într-o perioadă de relativism absolut, însăși această mențiune este liniștitoare.
Adevărul este însă că nimeni nu-l cunoaște cu adevărat pe noul papă. Un lucru este sigur, după cum arată această agitație, aceste ipoteze, aceste analize, aceste observații observate sub lupă, acest trecut disecat cu bisturiul: influența Bisericii este imensă. Cei care au confundat barca lui Petru cu pluta Medusei pot merge să se îmbrace din nou.
Istoria a arătat că succesorii lui Petru nu sunt toți făcuți din același lemn. Dar fie că sunt posomorâți sau modești, sfinți sau însetați de putere, machiavelici sau inocenți, dornici să schimbe totul sau, dimpotrivă, să păstreze totul… esențialul rămâne. Și asta e principalul lucru.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
