Vedere din Washington: Sechestrarea canalului Panama, o mișcare stupidă. Dar și dificilă
Daniel George
31.01.2025
O operațiune militară împotriva unui vecin mic ar distruge credibilitatea SUA în America Latină și ar oferi un impuls pentru China și Rusia. În plus, panamezii s-ar lupta probabil, scrie James Stavridis în Bloomberg.
James Stavridis este amiral în retragere al Marinei SUA, fost comandant suprem în cadrul NATO.
Când am navigat pentru prima dată pe o navă de război a Marinei prin Canalul Panama, în 1984, acesta era administrat în comun de Autoritatea Canalului Statelor Unite și guvernul panamez. După cum s-a convenit în tratatul din 1977, negociat de președintele Jimmy Carter, controlul comun trebuia să dureze până la sfârșitul anului 1999. Așa că am văzut canalul în timpul unei perioade de tranziție între cele două națiuni. A fost un aranjament amiabil, condus foarte profesionist, povestește Stavridis.
În deceniile de după 1999, de când Panama a preluat controlul deplin, am trecut prin canal de mai multe ori. Din experiența mea, panamezii au continuat să opereze calea navigabilă complexă într-un mod foarte eficient. Canalul, sursă majoră de venit pentru mica națiune din America Centrală, rămâne important din punct de vedere strategic, transportând aproximativ 6% din comerțul maritim global, subliniază amiralul.
Decizia lui Carter de a preda controlul a fost foarte controversată. Canalul a devenit din nou un punct de foc, în urma afirmației președintelui Donald Trump din discursul său inaugural, cum că intenționează „să-l reia”. El a refuzat să excludă folosirea forței militare.
Influența chineză
Vorbește serios președintele SUA? Ce ar presupune intrarea canalului în posesia Statelor Unite? Este aceasta o idee bună?
În discursul său și în comentariile publice, Trump a avertizat despre influența chineză în zona canalului. Da, unele companii chineze sunt implicate în operațiuni portuare, deși canalul este condus ferm de statul suveran Panama. De asemenea, Trump s-a arătat nemulțumit, cu o oarecare justificare, cu privire la costurile tranzitelor individuale – în special pentru navele americane, având în vedere că SUA a plătit costul construcției canalului la începutul secolului al XX-lea.
Cu siguranță, revenirea la aranjamentul de dinainte de 1977 – în care SUA închiriau, în esență, canalul pe perpetuitate de la panamezi și dețineau controlul deplin – are avantaje pentru Washington.
Problema este că panamezii, care acum exploatează canalul de zeci de ani, sunt hotărâți să nu renunțe la el. Președintele José Raúl Mulino a declarat luna trecută: Vreau să exprim exact că fiecare metru pătrat al Canalului Panama și zona adiacentă aparțin de Panama și așa va fi în continuare.
Pe lângă navigarea pe canal, m-am implicat profund în asigurarea securității acestuia. Din 2006 până în 2009, am fost comandantul Southcom; în fiecare an am desfășurat un amplu exercițiu multinațional, numit PANAMAX, pentru a exersa apărarea canalului. Versiunea de anul trecut a inclus 1.500 de angajați de service din SUA și 500 de participanți din 18 țări partenere, își amintește James Stavridis.
Hotărâți să lupte
Panamezii sunt foarte hotărâți să apere cu arma în mână calea navigabilă. „Potențialele amenințări împotriva cărora ne-am apărat în cadrul exercițiilor au inclus o încercare a unei mari puteri – poate China – de a ocupa canalul. De asemenea, ne-am pregătit pentru potențiale incidente teroriste și dezastre naturale. Dar, desigur, niciunul dintre studii sau exerciții nu a fost îndreptat împotriva eventualității unui atac american asupra Panama” – pune amiralul în retragere.
Pe atunci, ideea de a lua canalul cu forța ar fi părut absurdă. Și în ciuda retoricii lui Trump, încă sună extrem de neplauzibil, nu?
Ei bine, latino-americanilor le sună familiar. De la fondarea sa, SUA au invadat țări din America Latină sau Caraibe de aproximativ 70 de ori. În 1989, americanii au invadat Panama și l-au răsturnat pe dictatorul Manuel Noriega. Tindem să uităm de multe ori modul în care ne-am impus asupra voința țărilor din sudul nostru, dar vă asigur că oamenii de acolo își amintesc, punctează fostul comandant suprem NATO.
Idee eșuată
Ideea de a recupera Canalul Panama pe cale militară este o idee sortită eșecului.
Din punct de vedere politic și diplomatic, ar fi dezastruos pentru relațiile Statelor Unite cu întreg continentul american. SUA și-ar pierde instantaneu toată credibilitatea în regiune, influența în Organizația Statelor Americane și pârghia de a obține asistență cu alte probleme presante: narcotice, migrație, dar și revendicări teritoriale. De exemplu, revendicarea Venezuelei de a prelua două treimi din Guyana, vecina ei lipsită de apărare, dar bogată în petrol. Iar pe plan intern, o astfel de mișcare nu ar fi bine primită în comunitatea latino.
Strategic, luarea canalului cu forța ar pica incredibil de bine în mâinile oponenților Americii… În cele din urmă, militar, ar fi înțelept să facem o pauză și să ne întrebăm în ce măsură s-ar apăra panamezii. Bănuiala mea – pe baza experienței și a discutării cu prietenii bine informați din regiune – este că panamezii s-ar lupta. Ei ar primi mult sprijin politic, și posibil militar, din partea altor națiuni din America Latină, arată James Stavridis.
De asemenea, Panama ar închide canalul pentru transport maritim, și ar putea declanșa atacuri împotriva navelor comerciale din întregul Arhipelag Caraibe, ca răzbunare. La fel cum houthii yemeniți închid efectiv Canalul Suez.
Căutăm o desfășurare de luptă majoră și posibile operațiuni de contrainsurgență pe termen lung în curtea noastră?, întreabă retoric experimentatul amiral. El crede că un atac armat pentru a ocupa canalul ar fi o greșeală semnificativă și ar duce la o serie de consecințe periculoase în America și în întreaga lume.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
