Franța: Mai multe decese decât nașteri, o premieră din 1945
Bogdan Alexandru Duca, analist politic
29.07.2025
Pentru prima dată din 1945, numărul deceselor (651.200) înregistrate pe parcursul unui an, din mai 2024 până în mai 2025, a depășit numărul nașterilor (650.400). Prin urmare, Franța se confruntă cu un sold natural negativ, conform jargonului demografic, atrage atenția o analiză publicată de Boulevard Voltaire.
Anunțul a fost făcut de François Geerolf, economist la Observatorul Economic Francez (OFCE), care atrage atenția că fenomenul, prognozat pentru peste doi ani, pare să se fi grăbit.
Ceea ce este izbitor la această intersecție sinistră a curbelor este amploarea fenomenului. Era de așteptat ca cifrele mortalității să crească odată cu sosirea primilor baby boomers la sfârșitul vieții lor. Dar faptul că nașterile s-ar prăbuși atât de rapid și atât de brusc în doar cincisprezece ani ridică semne de întrebare.
A trăit Franța un război mondial? O epidemie de tip Moarte Neagră? În ciuda stării îngrijorătoare a țării pe mai multe niveluri, este mai bine să te naști în Franța astăzi decât în 1918 sau 1945. Deci, motivele se află în altă parte. Și curbele sunt necruțătoare: rata natalității a atins un vârf în 2010. De atunci, a fost o spirală descendentă: cu 20% mai puține nașteri în 2024 decât în 2010! Mai rău, se așteaptă ca nașterile să scadă cu încă 4% în primele cinci luni ale anului 2025, comparativ cu aceeași perioadă din 2024, mai spune articolul citat.
Ce s-a întâmplat din 2010?
Există două școli de gândire ce încearcă să explice acest fenomen. Demografii „de stânga” cred că politicile publice familiale nu au nicio influență asupra ratei natalității sau a dorinței de a avea copii.
Demografii de dreapta, știu bine, cu exemplul anului 1945, că există o legătură între politica familială și rata natalității.
Pentru Gérard-François Dumont, citat de Le Figaro, „rata natalității este în scădere de zece ani din cauza pierderii încrederii în politica familială”. Și merită să amintim toate aceste lovituri succesive la adresa politicii familiale.
Reforma pensiilor a lui Fillon din 2003: abolirea pensionării anticipate pentru mamele funcționare care aveau cel puțin trei copii.
În mandatul lui Hollande a avut loc plafonarea alocațiilor familiale, impozitarea creșterilor pensiilor pentru părinții familiilor numeroase. Și apoi, alături de aceste atacuri bine țintite asupra familiilor numeroase, a existat o „mamofobie atmosferică”, ideologică și culturală, alimentată anterior de feminism și apoi de moștenitorul său direct, wokeismul, așa cum analizează Gabrielle Cluzel în eseul său „Da, copii”, publicat tocmai în acel an fatidic.
Tabăra celor de stânga are soluția: imigrația, desigur!, așa cum putem citi, de exemplu, în La Dépêche: „Și dacă fertilitatea rămâne scăzută, poate imigrația să preia controlul?” Răspunsul este dat fără semne de întrebare: „Migrația netă, o soluție!” Cu, însă, o nuanță: „Rămâne de văzut dacă această soluție va fi acceptabilă în mod durabil, social și politic.” Marele progres: presa tradițională este dispusă să pună întrebarea. Francezii au deja răspunsul.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
