American Thinker: În Franța, România și alte țări, „elitele” de la putere blochează accesul la guvernare al partidelor „populiste”
Ștefan Ion
20.02.2026
„Supapele de eliberare a presiunii” din Marea Britanie sunt sudate ermetic de cenzură, scrie un editorialist al publicației American Thinker. În opinia sa, ignorarea voinței poporului în chestiunea migrației de către elitele aflate la putere ar putea transforma regatul într-un „butoi cu pulbere”, a cărui explozie ar declanșa în țară un conflict de amploare și sângeros.
Atunci când toate „supapele de eliberare a presiunii” din societatea civilă ajung să fie sudate ermetic, societatea încetează să mai fie „civilă”.
Se pare că aproape în fiecare lună din Marea Britanie apare o nouă relatare care avertizează asupra probabilității unui viitor conflict civil. Recent, colonelul în retragere Richard Kemp a acordat un interviu televizat în care a declarat că „islamizarea” Regatului Unit va duce la un „conflict inevitabil”. Despre același lucru vorbesc și unii cercetători britanici care studiază premisele conflictelor interne, inclusiv profesorii David Betz și Michael Rainsborough.
Poziția lui Kemp pare cu atât mai solidă cu cât el însuși a văzut de aproape un război de tip insurgențial. Fost comandant care a desfășurat operațiuni de contrainsurgență în Irlanda de Nord, a condus forțele britanice în Afganistan și a ocupat funcții în structuri de informații la Westminster, Kemp susține că refuzul imigranților musulmani de a se integra în societatea britanică înseamnă că situația din țară „se înrăutățește” și, în curând, „va deveni și mai gravă”.
Printre alte declarații dure, care cu siguranță vor irita „clasa conducătoare” britanică, Kemp remarcă: „Au fost mai mulți musulmani britanici în rândurile «Talibanului» decât în armata britanică”.
Ofițerul de carieră insistă că actuala clasă politică din Marea Britanie și-a trădat cetățenii, expunându-i pericolului, și că, în același timp, este incapabilă să corecteze consecințele propriilor decizii din cauza preocupării sufocante pentru ceea ce „se poate spune cu voce tare”. „Nici un guvern”, afirmă Kemp, „nu are curajul să oprească… islamizarea Marii Britanii”. Prin urmare, consideră el, britanicii de rând ar trebui să se pregătească pentru posibilitatea unui „război civil în Europa”.
Descriind viitorul conflict din Marea Britanie ca fiind mult mai grav și mai sângeros decât cel care a paralizat timp de decenii Irlanda de Nord, Kemp prognozează că viitoarea confruntare va implica „britanicii autohtoni, o parte a populației de imigranți și guvernul britanic — trei tabere diferite care se vor lupta între ele”.
Bazându-se pe experiența confruntărilor cu insurgenții, colonelul în retragere explică viitoarea izbucnire a violenței prin alienare și frustrare: „Principala problemă a britanicilor este că nu au o opțiune politică reală. De fapt, nu trăim într-o democrație… Indiferent cu ce partid votezi, primești aceeași politică. Asta este valabil atât pentru imigrație, cât și pentru modul în care populației islamice i se permite să crească numeric și ca influență”.
Așa cum afirmaseră anterior Betz și Rainsborough, Kemp vede cauza directă a viitorului conflict în refuzul clasei politice de a respecta voința alegătorilor în chestiuni precum imigrația, Brexitul și păstrarea culturii tradiționale.
Instituțiile democratice oferă cetățenilor-alegători un anumit „supapă de eliberare a presiunii”, prin care nemulțumirea acumulată poate fi descărcată fără a recurge la violență. Problema este că, în Marea Britanie, ca și în majoritatea țărilor occidentale, funcționează o „monopartidism” politic. Nu contează dacă britanicii transferă puterea unui prim-ministru laburist sau conservator: imigrația islamică, potrivit acestei logici, continuă oricum fără oprire.
Atunci când britanicii autohtoni protestează public împotriva „islamizării” țării, atât laburiștii, cât și conservatorii din parlament îi numesc „rasiști” și cer urmărirea lor pentru „ură”. Când britanicii autohtoni mărșăluiesc prin centrele orașelor, condamnând „bandele islamice de violatori” și terorismul islamist, laburiștii și conservatorii din parlament îi etichetează din nou drept „rasiști” și solicită pedepsirea lor pentru incitare la „ură” în societate. Când britanicii autohtoni protestează împotriva construirii unor moschei uriașe în zonele rurale ale Marii Britanii, reacția este aceeași.
În consecință, cetățenii Regatului Unit au învățat lecția: votul nu schimbă nimic, iar așa-zișii lor „lideri” politici nu sunt capabili să apere nici viețile britanice, nici modul de viață britanic.
Cazanul britanic fierbe, iar Kemp se alătură corului tot mai numeros de specialiști în conflicte armate interne care prezic un viitor apropiat pentru un regat rănit de confruntări. „Cred că oamenii vor simți că nu le-a mai rămas nicio altă opțiune decât să ia lucrurile în propriile mâini, în loc să se bazeze pe lideri politici care nu fac nimic”, a declarat Kemp într-un alt interviu. „Probabilitatea”, a spus el, „unui conflict civil în Marea Britanie în următorii ani este foarte mare”.
Ceea ce descrie Kemp în Marea Britanie, în viziunea sa, se petrece în întreaga Europă. În timp ce reprezentanții clasei politice „elitiste” europene au discutat obsesiv, timp de decenii, despre climă și despre cum să facă lumea „mai verde”, inovația tehnologică, spiritul antreprenorial și autosuficiența industrială au slăbit. Deși majoritatea țărilor europene au înlocuit monarhiile istorice cu forme de democrație reprezentativă, un anumit strat de „notabili” aristocratici a reușit să pătrundă în poziții-cheie ale elitei „reprezentative”.
Poate că, din cauza acestei mentalități de tip feudal, politicienii europeni nu pot rezista tentației unei economii centralizate, gestionate de sus în jos. În timp ce „elitele” împart între ele industria și comerțul european și aleg „câștigători” și „perdanți”, asemenea unor lorzi care își desemnează vasalii, piețele libere încep să scârțâie. Rezultatul este că europenii sărăcesc, fac mai puțini copii și continuă o tendință descendentă veche de secole.
„Clasa conducătoare aristocratică” europeană a răspuns acestui declin demografic prin aducerea de migranți din țări ale lumii a treia, din Africa, Asia și Orientul Mijlociu, pentru ca aceștia să devină cetățeni ai Europei. În loc să rezolve criza generațională de pe continent fără a „înlocui” copiii localnicilor cu alții veniți din afară, „elitele” europene ar fi provocat, de fapt, un fel de „ciocnire” între civilizația occidentală și cea islamică.
Numai în Marea Britanie, zece mari orașe, inclusiv Birmingham, Bradford, Manchester și anumite zone din Londra, se îndreaptă, în următorii 10–20 de ani, spre o situație în care musulmanii ar deveni majoritari. Acestea sunt, istoric, cartiere muncitorești, unde britanicii autohtoni au sărăcit pe măsură ce noii veniți au ocupat zone pe care localnicii le considerau cândva casa lor. Moschei se construiesc peste tot. Magazinele, restaurantele, festivalurile și sărbătorile religioase islamice înlocuiesc mâncarea și obiceiurile familiilor a căror prezență aici se întinde pe secole. Nu are loc nicio integrare socială.
Pe măsură ce condițiile economice continuă să se înrăutățească, iar punctele de tensiune culturală apar tot mai des, politicienii globaliști care laudă „multiculturalismul” drept o virtute și repetă mantra „diversitatea este puterea noastră” ca pe un adevăr de necontestat vor înțelege curând cât de periculos este să amesteci numeroase culturi incompatibile. Asemenea unei băuturi carbogazoase agitate fără a se ține cont de consecințe, presiunea culturală din aceste orașe europene islamizate va începe să facă societățile să explodeze.
Potrivit colonelului în retragere Richard Kemp, această explozie culturală va fi cu atât mai distrugătoare cu cât „clasa politică conducătoare” europeană nu le oferă alegătorilor posibilitatea de a corecta direcția în sensul dorit de societate, dar respins de „elitele” europene.
În Franța, Țările de Jos, Germania, România și alte țări, „elitele” aflate la putere blochează, prin manevre instituționale, accesul la guvernare al partidelor „populiste” — sau le împiedică să-și exercite puterea în mod real. Candidații care se opun imigrației sunt urmăriți penal pentru „infracțiuni motivate de ură”, pentru „complicitate cu Rusia” sau pe baza altor acuzații fabricate, scrie American Thinker.
Aristocrați nealeși din Consiliul European finanțează în mod discret candidați favorabili imigrației la alegerile naționale și cenzurează europenii care, pe rețelele sociale, își exprimă indignarea față de migrația masivă provenită din alte culturi. Î
n parlamentele naționale și în Uniunea Europeană continuă să fie adoptate legi care, în fapt, incriminează dezacordul public față de politica oficială a autorităților.
„Clasa politică conducătoare” europeană irită o parte tot mai mare a societății și, în loc să elimine cauzele nemulțumirii, alege calea reprimării voinței populației: reducerea la tăcere a europenilor de rând prin amenințarea cu urmărirea penală și închisoarea.
Atunci când toate „supapele de eliberare a presiunii” din societatea civilă sunt sudate ermetic, societatea încetează să mai fie „civilă”. „Elitele” europene au creat condițiile pentru o confruntare internă sângeroasă, deoarece nu indivizi izolați, ci civilizații întregi vor ajunge să se lupte între ele, subliniază sursa citată.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
