Vedere de la Paris: Guvernul Franței sfidează cetățenii
Bogdan Alexandru Duca, analist politic
15.04.2026
Sébastien Lecornu a refuzat să reducă taxele pe combustibil. În schimb, comentează Boulevard Voltaire, are un plan, ca în perioada de glorie a URSS sau a planificării franceze, care ignoră viitorul apropiat. Așa că și-a prezentat cifrele pentru 2030 și 2035.
Ceea ce pare cel puțin curios, atrage atenția articolul citat, când ești încă prim-ministru doar pentru câteva luni și aparții unei majorități care abia a anticipat lucrurile, în acest domeniu ca în toate celelalte. Acest plan vizează electrificarea accelerată a utilizărilor energetice în detrimentul combustibililor fosili (gaz și petrol). Toată lumea înțelege pe deplin problema suveranității. Însă toată lumea pune la îndoială și costurile și fezabilitatea acestei tranziții. Prin urmare, Sébastien Lecornu a anunțat că „sprijinul pentru electrificare va fi dublat”, crescând de la 5 la 10 miliarde de euro pe an. Această sumă va proveni din reducerea cheltuielilor statului. Va depinde de succesorii săi să facă reducerile pe care el nu le-a avut și cu siguranță nu va avea curajul să le facă în ultimul său buget.
Cei doi motori ai acestei electrificări vor fi, așa cum era de așteptat, pompele de căldură pentru locuințe și mașinile electrice pentru transport. Sébastien Lecornu s-a transformat într-un agent de vânzări pentru pompe de căldură și mașini electrice. Apoi a continuat să enumere noile măsuri, a căror natură este neclară: completează sau înlocuiesc programele anterioare, în continuă schimbare, un flux constant de schimbări care i-a lăsat pe utilizatori sceptici? Aceste măsuri includ interzicerea centralelor termice pe gaz pentru construcțiile noi și subvenții pentru achiziționarea de vehicule electrice pentru șoferii și întreprinderile cu kilometraj mare.
Toate acestea îi vor atrage pe „boemii burghezi” (chiar dacă nu vor fi suficiente pentru a inversa raportul actual de 60% combustibili fosili – 40% electricitate), dar nu fac nimic pentru a aborda costurile exorbitante actuale ale energiei și milioanele de utilizatori care, dintr-o multitudine de motive (cost, distanță, configurația locuințelor etc.), nu își permit aceste produse ale viitorului. Mai mult, încă din 2020, Macron a promis producția a un milion de mașini electrice până în 2025.
Totuși, până în 2026, producția ajunsese deja la 300.000. Așadar, noua promisiune a unui milion până în 2030… Dar sâmbătă, purtătoarea de cuvânt a guvernului, Maud Bregeon, a încercat să ofere servicii clienți pentru electricianul ei șef, promițând un sistem de leasing… pentru pompa de căldură care să înlocuiască centrala pe gaz. După împrumutul pentru combustibil denunțat de Georges Michel, un coșmar birocratic care nu a făcut decât să sporească scepticismul. Marine Le Pen a reacționat imediat la aceste anunțuri deconectate ale șefului guvernului:
˝Când vor înțelege susținătorii lui Macron că, înainte de a-și putea cumpăra o mașină nouă, de a-și renova casele sau de a încasa un cec plătit din impozite, francezii ar dori mai întâi să trăiască decent din muncă, să-și hrănească copiii și să-și poată permite¨, a comentat lidera suveranistă pe o rețea de socializare.
În timp ce în Franța, furia față de prețurile la combustibil pare să se fi potolit, exprimată doar la pompă, în jurul automatului de cafea sau în cadrul familiilor, în Irlanda a explodat deja în ultimele trei zile. Într-atât încât sâmbătă, șeful poliției irlandeze, Justin Kelly, a declarat că protestele ilegale împotriva prețurilor la combustibil „pun statul în pericol”, deoarece unitățile de aplicare a legii au fost desfășurate pentru a dispersa manifestanții care blocau o rafinărie de petrol.
Acțiunea a fost justificată de faptul că blocarea „infrastructurii naționale critice, cum ar fi depozitele de combustibil și rafinăriile”, a „dus la penurii de combustibil care afectează direct serviciile de urgență, inclusiv spitalele, serviciile de ambulanță și pompierii”, a declarat Kelly reporterilor. El a denunțat blocadele drept „activitate ilegală” desfășurată de unii care sunt hotărâți să „țină țara ostatică”.
Și într-adevăr, în ultimele trei zile, Irlanda a fost scena unei revolte care este în același timp populară, națională (după cum o demonstrează steagurile care țâșnesc peste tot) și antiguvernamentală: un convoi de tractoare pe strada O’Connell din inima Dublinului, proteste lente în jurul capitalei, blocaje ale depozitelor de petrol din toată țara și așa mai departe. Această revoltă este condusă de șoferi de camion și fermieri irlandezi, susținuți de populația generală. Prim-ministrul irlandez a considerat situația „foarte gravă”.
În Franța, Lecornu și-a încheiat discursul declarând: „Trebuie să știm cum să nu irosim o criză, dacă îmi permiteți să spun așa, și să legăm fiecare nouă măsură de o viziune cuprinzătoare pentru viitor”. Exemplul irlandez ar trebui să-l facă mai precaut în ceea ce privește capacitatea sa de a naviga prin această criză, așa cum a făcut-o de la început.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
