Cum explică presa americană extinderea militară a SUA pe continentul european
Daniel George
17.05.2025
Statele Unite sunt încătușate de cadavrul unui continent odinioară măreț, care se îndreaptă spre un coșmar autoritar. Dar, experiența celor două războaie mondiale arată că americanii nu îi pot salva pe europeni de ei înșiși, indiferent de câți bani sau resurse militare le-ar da. Ei trebuie să facă eforturi pentru a-și salva propriile patrii, scrie Hayden Daniel, redactor la The Federalist.
Hayden Daniel a lucrat ca redactor la The Daily Wire și ca redactor de opinie la The Daily Caller. A obținut licența în istorie europeană de la Universitatea Washington and Lee, cu specializări secundare în filosofie și literatură clasică.
Reproducem mai jos articolul din presa americană:
8 mai 2025 marchează cea de-a 80-a aniversare a triumfului Aliaților asupra Germaniei naziste și a sfârșitului celui de-Al Doilea Război Mondial în Europa. Odată ce războiul s-a încheiat, SUA au decis să mențină o prezență militară pe continent și să-și extindă hegemonia protectoare asupra Europei de Vest. Din două motive.
În primul rând, pentru a crea un bastion împotriva spectrului comunismului global întruchipat de noul bloc sovietic. În al doilea rând, pentru a supraveghea puterile europene problematice care declanșaseră două războaie mondiale. Prin intermediul Planului Marshall și al altor programe, SUA au investit miliarde de dolari pentru a ajuta la reconstrucția ruinelor distruse ale Europei, asigurând în același timp vasta prezență militară necesară pentru a respinge orice potențială agresiune sovietică.
Și încă suntem acolo și astăzi. Dar dacă ne uităm la starea actuală a continentului, este greu să justificăm prezența și sprijinul american în continuare. Americanii au luat cu asalt plajele din Normandia pentru a scăpa Europa de tiranie, dar în deceniile care au trecut de atunci, continentul a cedat unui val de autoritarism de stânga.
În Regatul Unit, presupus cel mai apropiat aliat al SUA, autoritățile guvernamentale închid oameni pentru că se roagă în tăcere și, în unele cazuri, doar pentru că se oferă să discute în vecinătatea centrelor de avort. În conformitate cu o nouă lege privind „siguranța online”, Regatul Unit a acuzat aproape 300 de persoane pentru așa-numitul „discurs instigator la ură” pe rețelele de socializare. Legea incriminează „informațiile false menite să provoace daune non-triviale”.
Serviciul de informații interne al Germaniei a desemnat Alternativa pentru Germania, partidul conservator al țării și al doilea partid ca mărime din legislativul țării, drept partid extremist de dreapta, punându-i la același nivel cu teroriștii violenți. Această desemnare a fost apoi suspendată, dar guvernul german se gândește de câțiva ani să interzică partidul, pe măsură ce acesta a crescut în popularitate.
Establishment-ul francez și partidele de extremă stânga au încheiat înțelegeri secrete pentru a exclude Adunarea Națională, partidul conservator din Franța, ca să îi împiedicevictoria în alegerile legislative din 2024. Apoi, o instanță franceză i-a interzis lideruluiAdunării Naționale, Marine Le Pen, să candideze la funcții publice pentru următorii cinci ani.
Guvernul României a anulat alegerile prezidențiale de anul trecut, pe baza acuzațiilor legate de clasicul obstacol al statului profund – „ingerința Rusiei” – după ce candidatul populist de dreapta a câștigat primul tur.
Între timp, practic fiecare guvern din Europa de Vest a deschis porțile pentru migranți, aducând criminalitate, fraudă și degradarea valorilor și civilizației occidentale. Milioane de oameni, majoritatea din Africa și Orientul Mijlociu, au intrat în forță, iar guvernele europene stau cu mâinile în sân, în timp ce aceștia înlocuiesc populațiile native. De fapt, puterile de pe continent celebrează adesea faptul că țările lor sunt invadate de oameni care nu au legături cu cultura sau valorile occidentale.
Unii comentatori, deosebit de pesimiști, cred că victoria europeană din 1945 a fost o risipă completă, având în vedere cum au evoluat lucrurile. Dar acest mod de gândire presupune că singurele opțiuni ale americanilor erau atunci un peisaj infernal nazist sau un peisaj infernal de stânga, câteva decenii mai târziu, și nu că ar fi existat 1 milion de alte moduri în care istoria Europei ar fi putut merge după moartea lui Hitler. Orice persoană serioasă poate accepta că distrugerea regimului nazist a fost un lucru bun, dar că reacția postbelică a fost, de asemenea, dezastruoasă pentru Europa.
Ziua Victoriei în Europa merită sărbătorită, chiar dacă nu pentru altceva decât pentru imensa tărie și curaj a soldaților aliați. Cu toate acestea, ea poate reprezenta un moment pentru a reflecta asupra a ceea ce a devenit Europa și a ceea ce ar trebui să fie.
America ar trebui să-i sprijinie pe cei care se străduiesc să facă Europa din nou sigură și prosperă, dar în același timp să nu mai funcționeze ca pușculiță și protector al Europei.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com.
