Vedere din Londra: „Sunt anglo-francez și sunt dezgustat de starea țărilor mele”
Bogdan Alexandru Duca, analist politic
14.07.2025
În timp ce națiunile lor intră în declin, slabul Starmer și pomposul Macron se prezintă drept mari oameni de stat, comentează ironic Allister Heath, într-un articol pentru The Telegraph.
Adio, Marea Britanie: țara lui Churchill, libertatea individuală, Revoluția Industrială și abolirea sclaviei. Au revoir, Franța, casa lui de Gaulle, meritocrație, raționalism și 365 de tipuri de brânză. Două țări glorioase, despărțite de o istorie comună.
Bonjour, în schimb, coșmarului distopic, unor state eșuate la prețul uneia singure, ambele blocate într-o spirală economică, culturală și socială de declin.
După ce s-au despărțit în anii 1980 și 1990, Franța și Marea Britanie converg din nou, în ciuda Brexitului, copiindu-și reciproc cele mai grave patologii, de la impozite mari la stagnare economică, de la incontinență fiscală la mâncare proastă: singura întrebare este care dintre ele va exploda prima.
Sir Keir Starmer și Emmanuel Macron fac tot posibilul să câștige această cursă cu politicile lor idioate, distructive și nihiliste. Ambele națiuni sunt drastic diminuate, forțele lor armate reduse la minimum, retragerea lor geopolitică se accelerează (în cazul Marii Britanii cu fiasco-ul Chagos, în cazul Franței cu expulzarea sa din Africa), economiile lor abia cresc, industriile lor sunt lipsite de viață, statele lor sociale sunt îngrozitor de scumpe.
Vizita de stat s-a dovedit a fi o petrecere patetică, un spectacol tragic în care cea mai slabă gazdă (Starmer) l-a încurajat pe cel mai pompos oaspete (Macron) să se implice în politica marilor puteri, să țină lecții britancilor despre Brexit, despre argumentele antiamericanismului, despre eșecurile comune în ceea ce privește imigrația și chiar despre recunoașterea unui stat Palestina. Chiar și inevitabila lecție de filozofie a lui Macron a fost o denaturare a istoriei intelectuale, confundând iluminismul scoțian cu cel francez.
Convergența franco-britanică va face ca ambele părți să adopte cele mai proaste idei și atitudini ale partenerei. De exemplu: medicii rezidenți cer o creștere salarială de 29%, la mai puțin de un an după ce li s-au acordat 22%. Sau renunțarea de către sistemul judiciar britanic la procesele cu jurați.
Macron a acumulat pentru Franța deficite masive și o datorie nesustenabilă. Starmer îi calcă pe urme. Datoria Regatului Unit a crescut cu 24% din PIB în ultimii 15 ani și cu 60% în ultimii 20. Regatul Unit se află acum pe locul șase în topul datoriilor, pe locul cinci în topul deficitelor și pe locul trei în topul costurilor de împrumut dintre cele 36 de economii avansate.
De ani de zile, Franța se luptă cu integrarea imigranților, ascensiunea islamismului și flagelul antisemitismului. În ciuda propriilorprobleme masive, Marea Britanie obișnuia să aibă un bilanț mai bun, dar acum merge pe calea Franței. Ponderea imigranților în populația Angliei și a Țării Galilor a ajuns la 16,8%, față de 10,3% în Franța.
Declinul și prăbușirea Regatului Unit și a Franței, două țări minunate a căror soartă este inextricabil legată, reprezintă una dintre tragediile timpurilor noastre. Pentru binele tuturor celor cărora le pasă, să sperăm că nu este deja prea târziu, conchide autorul articolului din The Telegraph.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
