Adrian Severin: NU DAI FOC CASEI CA SĂ OMORI PLOȘNIȚELE
Adrian Severin, fost ministru de Externe al României
21.08.2026
Justiția (așa cum este ea în România de azi) a stabilit cu autoritatea lucrului judecat că primarul Timișoarei, Dominic Fritz, a comis o faptă aflându-se în conflict de interese. Ceea ce era interzis de lege la data comiterii faptei.
Legea aplicată în speță, așa numita lege ANI, este o lege proastă din toate punctele de vedere, adoptată, ca și legea PNA / DNA, sub presiunea oligarhiei soroșiste de la Bruxelles, al cărui agent în România erau grupurile de presiune din care mai târziu a apărut USR cu liderul său venit pe mult prea primitoarele meleaguri bănățene tocmai din Germania uber alles. Adoptată ca să placă străinilor (o practică asupra pericolelor căreia am avertizat la ora respectivă și căreia i-au căzut victimă în primul rând chiar promotorii ei) legea are tot felul de fracturi logice.
Astfel, incompatibilitatea este sancționată cu eliberarea din funcție a celui aflat într-o astfel de situație, ceea ce este corect, întrucât nu poți continua să exerciți o funcție pentru care ești nepotrivit (adică incompatibil). În schimb, conflictul de interese, apreciindu-se că este o faptă pasageră, lipsită de caracter sistemic, a primit o serie de sancțiuni, fără a se ajunge până la cea de terminare a mandatului în exercitarea căruia ilegalitatea a fost săvârșită. A greși în exercițiul funcției este una și a fi nepotrivit pentru funcție este alta.
Până aici nu ar fi nimic de zis în principiu. Legiuitorul a mers însă mai departe și a stabilit că persoana care a luat o decizie în starea conflictului de interese poate continua să își păstreze funcția, odată ieșită din acea stare, dar nu poate să solicite și să obțină înnoirea sau prelungirea mandatului privind funcția respectivă. Cu alte cuvinte poți să continui a exercita o funcție în care ai comis ilegalități, dar nu o poți exercita în viitor pe baza unui nou mandat, a unui nou angajament. Adică ești sancționat mai blând pentru ce ai făcut ilegal, decât ești sancționat pentru ceea ce nu ai făcut și eventual se bănuiește că vei mai face. Ceea ce este aberant.
Teoretic, dacă după sancționarea conflictului de interese continui să rămâi în aceeași stare, fără a săvârși fapte noi, nu apare nici o problemă; iar dacă săvârșești fapte noi, ești sancționat și pentru acelea, dar mergi mai departe tot la fel. Ceea ce, ținând seama de caracterul modic al unor sancțiuni prevăzute de lege, aplicabile de persoane împuternicite în acest sens eventual având aceleași simpatii politice cu făptașul, poate fi foarte convenabil.
În cazul Fritz, prefectul județului Timiș, provenit chiar din partidul al cărui președinte este însuși primarul, i-a aplicat o “necruțătoare” pedeapsă constând în reducerea temporară a salariului / indemnizației cu 10%, omul rămânând în post pe principiul “omul potrivit la locul potrivit”. Că mai potrivit ca dumnealui mai rar cineva.
Dl Fritz și fanii spun că fapta a constat doar într-o procedură tehnică standardizată care nu s-ar putea chiar încadra în conceptul conflictului de interese. Nu știu. Nu am studiat dosarul și nu mă pot pronunța.
Indiscutabil este că dl Fritz nu și-a putut dovedi nevinovăția, așa cum secta useristă a pretins că trebuie să fie. Potrivit doctrinei useriste al cărei reprezentant de vârf este dl Fritz însuși, nu cel care acuză trebuie să își susțină acuzația cu probe apte a înlătura și cel mai mic dubiu rezonabil, ci acuzatul are a dovedi că nu a făcut ceea ce i se reproșează. Cum poți dovedi absența unei fapte nu prea știu (absența rezultă numai din lipsa probei care să îi ateste prezența), dar dacă acesta a vrut USR să fie tratamentul aplicat altora, acesta trebuie să fie cu atât mai mult tratamentul aplicat alor săi. Cu atât mai riguros cu cât este vorba despre persoane plasate mai sus în ierarhia useristă.
Ceea ce urmează potrivit dogmei predicate de dl Fritz este aplicarea principiului “fără penali în funcții publice”. Deci, odată condamnat dl Fritz trebuie să plece de bunăvoie și nesilit de nimic de la primăria Timișoarei. Nu pentru că așa impune legea, ci pentru că astea sunt normele de conduită ale sectei al cărei mare preot este.
Se va spune că un conflict de interese nu este neapărat o faptă penală, ea fiind o încălcare a sorei mai mici a legii penale, legea contravențională. Se poate, numai că în discursul userist încălcarea oricărei legi a condus la calificarea făptașului ca “penal”. Iacobinismul nu face distincție între penal, contravențional, disciplinar etc. Mai mult, ca “penali” au fost calificați și tratați inclusiv cei încă nejudecați și necondamnați. Ești suspect, ești penal! În cazul acesta cu atât mai mult se impune a fi tratat ca “penal” unul deja condamnat definitiv pentru săvârșirea unei ilegalități indiferent de natura ei juridică.
Aplicarea unui asemenea regim nefiind susceptibil de executare silită în ordinea legislativă românească actuală, dacă Fritz nu înțelegea să se supună benevol propriilor sale reguli, se impunea trecerea la acțiunea și sancțiunea politică.
Coaliția de guvernare putea rupe orice dialog politic cu numitul Fritz. Consiliul municipal Timișoara putea proceda identic, cerând totodată demisia primarului. Practic toate acțiunile sale urmau a fi blocate până la demisie sau, cel puțin, prezența sa în forurile administrației locale urma să fie boicotată. În fine, și poate cel mai important, locuitorii Timișoarei, cei care în momente de rătăcire teribilistă au văzut într-un intrus “salvatorul” urbei lor, fără a se jena că într-unul dintre cele mai mari și mai prestigioase municipii ale României nu reușesc să găsească un om din partea locului pentru a le fi primar, ar fi trebuit să demonstreze cerând demisia Fritzului. Nu fanii lui Fritz trebuiau să fie în stradă pledând pentru ca regulile aplicate de el adversarilor politici să nu i se aplice lui, ci poporul timișorean îndreptățit să ceară o administrare cinstită a problemelor comunității lui și totodată doritor să se spele de rușinea idolatriei neobolșevice.
Asta cerea luciditate și caracter la toate nivelurile. În lipsa lor s-a preferat o soluție fals legalistă care, în plus, să opereze “de plin drept”, adică automat, fără a presupune o decizie pentru care cineva să își asume vreo răspundere.
“Micul” impediment consta în aceea că regimul faptei ilegale comise așa cum legea îl avea stabilit la data comiterii acesteia trebuia schimbat astfel încât efectul său să fie nici mai mult nici mai puțin decât încetarea mandatului încredințat de cetățeni lui Dominic Fritz. Dacă la data comiterii faptei, făptașul știa că riscă o sancțiune pecuniară relativ minoră, acum avea să afle că sancțiunea era majoră, constând în pierderea funcției cu toate drepturile aferente ei.
În acest sens legea avea efect retroactiv. Ea stabilea un tratament al unei fapte trecute diferit de cel în vigoare la data faptei. Or, principiul neretroactivității legii împiedică reglementarea unui comportament potrivit unei legi care nu era în vigoare la data manifestării acestuia.
Ne place sau nu ne place, ne convine sau nu ne convine, dar așa grăiește legea fundamentală a României.
Da! Dominic Fritz și membrii sectei politice antidemocrate și antinaționale conduse de el reprezintă o amenințare gravă la adresa intereselor vitale ale națiunii române. Da! Aceștia trebuie îndepărtați de la exercitarea puterii publice. Da! Ei au încălcat sau au pledat pentru încălcarea Constituției României fiind părtași la lovitura de stat continuată având ca momente de vârf anularea alegerilor prezidențiale din 2024 și fraudarea acestor alegeri în 2025. Da! Ei sunt promotorii statului polițienesc și ai asasinatului culturii române! Și lista poate continua.
Întrebarea este dacă înlăturarea lui Fritz de la primăria Timișoarei merită prețul unei alte lovituri date ordinii constituționale a României? Întrebarea este dacă putem apăra Constituția și regimul ei stabilit de cetățeni prin referendum, încălcând-o? Întrebarea este dacă nu cumva violând Constituția în stil userist și comportându-ne cu ea precum Dominic Fritz însuși și banda sa, nu facem decât să oferim acestora cea mai mare victorie posibilă și anume de a fi ca ei, de a accepta să fim ca ei, de a nu ne mai deosebi de ei adoptând nonvalorile lor și abandonând valorile noastre, începând să gândim și să procedăm ca ei, respectiv încetând să fim noi??? Aceasta desigur cu riscul ca, abuzând azi de putere în detrimentul lui Fritz, să ne trezim mâine că un alt Fritz abuzează în același fel de putere în detrimentul nostru. Căci cu judecata cu care judeci vei fi judecat și cu măsura cu care măsori ți se va măsura – după cuvintele lui Iisus din predica de pe munte, redate în Evanghelia după Matei. Atunci nu vom mai avea nici măcar dreptul moral de a protesta.
Principiul neretroactivității legii (cu excepțiile lui reale, legea penală și contravențională mai blândă, și cele aparente, legile de poliție cu imediată aplicare) este esențial într-un stat guvernat de lege (stat de drept) în condiții de securitate juridică, predictibilitate și transparență. În legislația română de drept privat el a fost adoptat încă din secolul XIX. Deși teoretic păstrat în domeniul raporturilor civile pe timpul regimului comunist, el a fost devorat de o mulțime de legi de drept public cu caracter retroactiv, specifice statelor totalitare. După 1990, în ciuda unei anumite opoziții, neretroactivitatea legii a fost ridicată la rangul de principiu constituțional. România a fost printre primele state europene, dacă nu chiar primul, care a făcut-o, culegând inclusiv laudele juriștilor din așa zisele democrații consolidate. El oferă unei persoane care decide să intre într-un raport juridic, indiferent de natura acestuia, garanția că regimul juridic aplicabil respectivului raport nu se va schimba pe durata vieții lui, și deci, că nu va fi surprins de capriciile sau modificările de abordare ale deținătorilor puterii publice. Regimul cu pricina se va putea schimba și înainte de expirarea raportului, dar numai pentru viitor și mai ales fără afectarea drepturilor subiective ale părților.
Oricât de neavenit și de periculos ar fi Dominic Fritz, nu putem distruge un pilon esențial al ordinii noastre publice pentru a scăpa de el. Putem tranzacționa orice pentru a ne atinge scopurile, dar nu principiile. Putem (și este chiar indicat) să luptăm cu USR folosindu-i propriile-i arme, dar mai puțin atunci când asta ar însemna copromiterea principiilor noastre.
Puteți da cu ce insecticide vreți pe primăria Timișoarei, dar nu și cu acelea care omoară, odată cu insectele dăunătoare, și pe cele folositoare. Și, în orice caz, chiar dacă insecticidele nu sunt suficient de eficiente, nu îi dați foc ca să scăpați de ploșnițele oploșite acolo!
Analiza geopolitică a fost trimisă redacției de Excelența Sa domnul Adrian Severin, căruia îi mulțumim pe această cale în mod călduros și îl asigurăm de cea mai înaltă prețuire.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Abonați-vă la canalul nostru de YouTube: New York Magazin România
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
