Ordinea morală woke. De ce nu mai cochetează stângiștii cu desființarea poliției
Daniel George
02.09.2024
În ordinea morală woke, se poate prezice cu ușurință când se vor comporta agenții regimului ca anarhiști și când se vor comporta ca tirani, scrie Harrison Pitt în The European Conservative.
Harrison Pitt este senior editor la The European Conservative. El conduce „The Forge”, un program lunar de discuții și dezbateri realizat de aceeași publicație.
În 2020, stângiștii cochetau cu desființarea poliției și a închisorilor. Astăzi, ei se prezintă drept susținători ai ambelor instituții, în ciuda statutului lor foarte recent de focare iremediabile ale rasismului sistemic. Este extrem de impresionant ce poate face distincția clasei muncitoare albe pentru reputația unei instituții – cu elitele, dacă nu cu oamenii.
Să fie clar, își merită sentința mulți dintre indivizii care au fost închiși pentru tulburări civile după sacrificarea a trei fete în Southport, în timpul revoltelor din Marea Britanie. Este complet anticonservator ca oricine să tolereze încălcarea păcii sociale, mai ales atunci când violența este îndreptată asupra ofițerilor aflați în exercițiul funcțiunii. Suntem bucuroși să vedem că scenele frenetice par să se fi calmat.
Acestea fiind spuse, există îngrijorări bine întemeiate cu privire la „poliția pe două niveluri” (indulgent[ cu stângiștii, dură cu conservatorii) și la intensificarea represiunii asupra libertății de exprimare pusă în mișcare de prim-ministrul Keir Starmer. Acestea reprezintă riscuri pentru o escaladare a anarho-tiraniei în Marea Britanie.
Anarho-tirania reprezintă o stare de lucruri insidioasă în care, departe de a trăi într-o țară guvernată de legi, cele mai de bază reguli pot fi încălcate cu bucurie de către delincvenți antisociali într-un număr deconcertant de cazuri. În același timp, cei civilizați sunt supuși unei rețele în continuă extindere de dictate, constrângeri și coduri de exprimare.
În ordinea morală woke, când agenții regimului se vor comporta ca anarhiști și când se vor comporta ca tirani este ușor de previzibil dinainte. Dacă unul dintre grupurile lor de „victime acreditate” comite o infracțiune, abordarea va fi laborioasă, permisivă și atât de indulgentă pe cât poate fi permite legea; dacă pretenția de sfințenie a aceluiași grup de victime este considerată amenințată de un opresor certificat, abordarea va fi rapidă, despotică și atât de severă pe cât poate fi autorizată legea.
Această formulă grosieră, așa cum este practicată de statul britanic, a devenit și mai flagrantă după reacția febrilă și, în multe cazuri, deplorabilă, la înjunghierea lui Axel Rudakubana din Southport. Premierul Starmer s-a comportat ca un operator politic mult mai puțin viclean decât ne-am imaginat că este cazul.
Chiar și în cazul infracțiunilor mai grave, dovezile sugerează că atunci când se pune accentul doar pe crimă și datele sunt dezagregate în funcție de originea etnică, poliția folosește excesiv forța asupra britanicilor albi proporțional cu tendința lor de a comite infracțiunea. Exact opusul se aplică pentru grupurile cu rate mai mari de omucideri. Și, în orice caz, mulți criminali violenți sunt eliberați acum mai devreme decât ar fi necesar pentru siguranța publicului care respectă legea.
În general, majoritatea britanicilor, indiferent de modul în care au votat la alegerile recente, consideră că politica de imigrație din ultimii ani trebuie să își asume o parte din vina pentru recentele tulburări civile. Când liderii aleși sfidează constant opinia publică, de ce să ne surprindă că cei mai fierbinți dintre noi – din nou, greșit, dar de înțeles – recurg la a se exprima prin violență în loc de urne? Mai rău, este posibil ca aceste preocupări mai profunde să nu fie abordate în curând.
Toate acestea se întâmplă deoarece contractul social tacit care stă la baza democrației reprezentative a Marii Britanii a fost rupt în ultimele decenii. Bucățelele de hârtie au fost aruncate definitiv în foc. Tot ceea ce actualul guvern laburist a făcut și continuă să facă este cel mai bine înțeles ca o încercare nerostită de a elabora o nouă relație între individ și statul britanic. Numai că populația gazdă nu este parte la discuțiile acestui acord. Asta nu înseamnă că britanicii vor evita să fie victimizați de condițiile sale.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
