Analiză de la Chișinău: de ce au votat cetățenii R. Moldova NU la referendum și ce se așteaptă de la alegeri
Octavian Racu, jurnalist și sociolog
31.10.2024
Pe 3 noiembrie moldovenii urmează să-și aleagă președintele, care va conduce țara următorii 4 ani. La prima vedere ar părea ciudată afirmația, din momentul în care Republica Moldova este un sistem parlamentar, în care un șef de stat ar trebui să aibă un rol simbolic. Singurul care a deținut această funcție în spiritul regimului parlamentar a fost Nicolae Timofte, între 2012 și 2016, dar care prin absența și tăcerea sa doar a provocat dispreț și comentarii ironice din partea tuturor taberelor politice.
Politica moldovenească este una paternalistă și personalistă prin natura sa, ceea ce presupune că orice proiect există exclusiv în jurul unei persoane. Din aceste motive și partidele politice moldovenești au un ciclu de viață redus, fără a reuși să-și supraviețuiască liderul. În R. Moldova nu există partide în sens clasic, ci doar proiecte temporare, încropite în jurul unei persoane. O astfel de realitate duce la situații în care orice lider politic ajuns președinte, având partidul său în legislativ, guvernează, de facto, ca într-un regim prezidențial, dar fără a purta o răspundere politică, juridică și morală pe potriva unui astfel de statut. Respectiv, aparent lipsită de atribuții, actualul președinte Maia Sandu deține o putere absolută în stat și se află în centrul tuturor proceselor din ultimii 3-4 ani, de la numirea guvernului, controlul Serviciului de Informații și Securitate, până la numirea judecătorilor. Maia Sandu este considerată responsabilă direct de tot ce s-a întâmplat în ultima perioadă, ceea ce reiese și din sondajele de opinie, care o plasează pe primul loc după gradul de antipatie.
În paralel, pe măsura înrăutățirii situației sociale și economice, regimul a intensificat campaniile de propagandă “pro-europenă”, depășindu-l chiar și pe Joseph Goebbels – de la Revelion European, Dictare Europeană, până la Maratoane Europene și Mari Adunări Naționale „Moldova Europeană”. În stilul Coreei de Nord, regimul a încercat să acopere foamea cu manifestații, slogane și steaguri, provocând reacții de repulsie chiar și celor mai inveterați pro-europeni. Răspunsul cetățenilor nu s-a lăsat așteptat la referendumul inițiat de Maiestatea Sa Regina – pe teritoriul țării majoritatea au votat NU sau au boicotat plebiscitul. Doar diaspora, care trăiește departe de problemele țării și nu a fost violată mental de o propagandă în stil totalitar, a reușit să salveze situația.
La toate aceste probleme se adaugă și exclusivismul castei din fruntea țării: Maia Sandu este o figură exclusivă în raport cu PAS (niciun reprezentant al partidului nu ajunge în top 10 cele mai populare personalități), iar partidul se consideră exclusivist în raport cu restul societății. Deloc întâmplător, sloganul de campanie a formațiunii acum 3 ani a fost “Vin vremurile oamenilor buni”. Au fost suficiente câteva luni după preluarea mandatului noului parlament și instituirea noului guvern, pentru a înțelege că republica a ajuns pe mâna unei secte totalitare, reprezentată de persoane arogante și incompetente, măcinate de paranoia și ură viscearlă. A urmat anul 2022, în care aproape pentru doi ani fusese instituită starea de urgență, însoțită de cenzură, persecuții, abuzuri, achiziții fără licitații. Punctul culminant a fost procurările de gaze din Uniunea Europeană, la cele mai înalte prețuri, la “recomandarea” BERD, pe banii împrumutați de la BERD, ceea ce a dus la creșteri nemaivăzute a prețurilor.
Chiar și după încheierea formale a stării de urgență, cenzura nu s-a încheiat – peste 16 posturi TV și Radio au fost închise fără nicio decizie a instanței de judecată, prin decizia unui organ obscur, de existența căruia nu știa nimeni, un așa-numit „Consiliu pentru promovarea proiectelor investiționale de importanță națională”, care și-a arogat dreptul de a “sista valabilitatea actelor permisive de activitate” a oricăror companii.
În astfel de condiții, investițiile străine în economie nu doar au evitat R. Moldova, dar și au plecat. Mai grav – o multitudine de companii moldovenești au preferat să emigreze cu tot cu oameni, în special în România, din cauza presiunilor și corupției.
Și aceasta este doar o descrie foarte succintă a premiselor votului la alegerile prezidențiale și la referendumul constituțional, care prevede introducerea în legea fundamentală a unei prevederi despre “caracterul ireversibil al procesului de integrare europeană”.
După eșuarea referendumului, pe 3 octombrie urmează să aibă loc cel de-al doilea tur al prezidențialelor, în care se vor confrunta Maia Sandu și Alexandr Stoianoglo, fost procuror-general, arestat printr-un Blitzkrieg și demis de putere pentru că a refuzat să se supună indicațiilor politice ale Maiei Sandu. Pe același podium se află Victima și Călăul, dar în mod paradoxal anume Călăul cheamă astăzi cetățenii țării să „Salveze Republica Moldova” de pericolul victoriei Victimei.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
