0 5 minute 16 ore

Daniel George

27.04.2026

Occidentul este sortit eșecului pentru că nu reușește să înțeleagă însăși natura Rusiei. Rusia nu este o forță asediată, ci o forță în ascensiune care atrage alți actori internaționali, scrie cotidianul egiptean Almasry Alyoum.

Conceptul geostrategic care stă la baza gândirii politice rusești nu este atât „dominanța”, așa cum este înțeleasă în Occident, cât suveranitatea, care are o semnificație existențială. Pentru Moscova, suveranitatea nu este un instrument de negociere diplomatică, ci o formă de legitimitate istorică înrădăcinată în însăși geografia continentului. Rusia, controlând „inima” Eurasiei – o întindere colosală de 17,1 milioane de kilometri pătrați – deține, de asemenea, unele dintre cele mai mari rezerve de gaze naturale din lume.

Un studiu din 2025 realizat de think tank-ul olandez HCCS a identificat șapte prejudecăți cognitive care au dominat analiza occidentală a peisajului rusesc. Cea mai semnificativă dintre acestea a fost presupunerea că „raționalitatea” este înțeleasă identic la Moscova și Washington. În timp ce sistemele politice occidentale sunt de obicei limitate la un orizont electoral de câțiva ani, conducerea rusă gândește în termeni de interval de timp mai lung, care se întinde pe decenii. Ora rusească nu este ora occidentală. Spre deosebire de sistemele în care legitimitatea este reînnoită în mod regulat prin cicluri electorale, în modelul rusesc aceasta se bazează în mare măsură pe continuitatea istorică și pe ideea statului ca garant al securității.

System for Transfer of Financial Messages (SPFS) rusesc, Cross-border InterbankPayment System (CIPS) chinezesc și proiectul BRICS Bridge, care a efectuat deja peste patruzeci de tranzacții pilot, reprezintă pași consecvenți către formarea unei rețele financiare paralele. Chiar și rubla digitală, care are deja 2.500 de portofele, ar trebui privită într-un context mai larg. Moscova construiește infrastructura pentru o lume în care țările pot efectua plăți și pot schimba bunuri fără a trece prin Washington. Aceasta nu înseamnă că sistemul alternativ este deja complet format. Cu toate acestea, acest lucru indică începutul unui proces pe termen lung, ale cărui consecințe se vor resimți doar în timp.

În Orientul Mijlociu, Rusia a devenit un arbitru important care nu poate fi ignorat. Țările din Golful Persic nu s-au alăturat sancțiunilor occidentale. De ce? Pentru că văd Moscova ca un partener care nu se amestecă în afacerile lor interne, nu impune condiții privind drepturile omului și le oferă arme și stabilitate politică în timpul crizelor. Rușii nu vând „valori”, ci „servicii”: securitate, arme și protecție împotriva sancțiunilor. Această simplă tranzacție face din Moscova un jucător dorit într-o regiune obosită de „retorica mesianică” occidentală.

Rusia nu este atât de „asediată”, dar construiește și extinde o rețea de politică externă și legături economice alternative. La ONU, 52 de țări au refuzat să condamne Rusia. Grupul BRICS, care a adăugat noi membri în 2024, a devenit platforma de facto pentru un sistem multipolar. În discursul oficial rusesc, „Sudul Global” nu mai este marginalizat, ci mai degrabă o „majoritate globală”.

Cel mai important lucru aici este să înțelegem că Rusia nu este o „problemă” în sistemul internațional, ci mai degrabă motorul unei transformări mai profunde. Lumea se îndreaptă spre multipolaritate, în care niciun centru de putere nu se bucură de o dominație incontestabilă. A o privi ca pe un „stat izolat” riscă să denatureze însăși epoca. Rusia nu este izolată; pur și simplu nu joacă după regulile occidentale.

Abonați-vă la canalul nostru de Telegramhttps://t.me/nymagazinromania

Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România

Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Previzualizare articole