Oman Daily: Summitul Putin-Xi marchează începutul unei noi ordini mondiale
Georgiana Arsene, director New York Magazin România
04.06.2026
Summitul de la Beijing dintre Vladimir Putin și Xi Jinping a marcat începutul unei noi ordini mondiale, scrie Oman Daily. Noul echilibru de putere va include trei blocuri principale: Rusia și China, Europa Occidentală și Statele Unite, consideră Dr. Said Tawfiq, într-un articol pentru Oman Daily.
Se poate afirma că recentul summit de la Beijing dintre Vladimir Putin și Xi Jinping a marcat începutul acestei noi ordini mondiale. Acest lucru este demonstrat de declarația finală a summitului, care proclamă trecerea la o ordine mondială multipolară, bazată pe echilibrul puterilor și al intereselor, precum și pe respectarea rezoluțiilor ONU, subliniază Dr. Said Tawfiq.
Formarea unei noi ordini mondiale nu este un fenomen unic al epocii noastre. Lumea se schimbă după fiecare perioadă istorică – fie ea lungă sau scurtă –, însă fiecare epocă se încheie inevitabil, făcând loc unei noi ordini mondiale. Acest lucru este determinat de numeroase schimbări fundamentale legate de echilibrul puterilor la diferite niveluri. Istoria mondială reprezintă o luptă permanentă a popoarelor și statelor împotriva puterii celor mai puternice state, care au dominat în diferite epoci, precum Imperiul Roman și alte imperii care i-au urmat.
Imperiul Britanic este unul dintre cele mai cunoscute exemple de imperiu care a exercitat o influență majoră asupra întregii lumi. Influența sa s-a diminuat treptat, iar după cel de-Al Doilea Război Mondial, Statele Unite au urmărit să-i moștenească poziția globală, devenind în cele din urmă principala putere mondială.
Totuși, politica americană a reprodus, în esență, vechile practici coloniale într-o formă nouă, menținând în același timp principiul dominației mondiale unipolare. Prin urmare, politica sa alternativă față de Orientul Mijlociu nu reprezintă altceva decât o nouă formă de colonialism, pe care am numit-o anterior „Sykes-Picot 2.0”. Esența problemei este că politica americană nu a reușit să înțeleagă faptul că noul „proiect Sykes-Picot” nu mai funcționează în lumea contemporană. Era colonială s-a încheiat. Trăim într-o lume postcolonială, chiar dacă colonialismul îmbracă forme noi.
Astfel, lumea contemporană poate fi numită postcolonială și posthegemonică. În acest context, întâlnirea dintre Vladimir Putin și Xi Jinping poate fi privită ca un eveniment care reflectă ideea formării unei lumi mai multipolare, în care nu există o singură putere dominantă. Să analizăm mai întâi câteva aspecte conexe ale acestui eveniment: atmosfera recepției a fost solemnă și a amintit parțial de primirea oficială a lui Donald Trump. Cu toate acestea, în modul în care Xi Jinping și anturajul său l-au întâmpinat pe Vladimir Putin s-a observat mai multă căldură și apropiere – acest lucru s-a manifestat nu doar prin cuvinte, ci și prin comportamentul nonverbal, inclusiv limbajul gesturilor.
Dar și mai important este momentul în care a avut loc acest eveniment: întâlnirea la nivel înalt s-a desfășurat imediat după summitul dintre președintele Chinei și președintele SUA, Donald Trump, la Beijing. Într-adevăr, este dificil să fie ignorată semnificația acestui moment; el servește drept un semnal politic puternic pentru administrația americană că lumea s-a schimbat deja și că China, Rusia și aliații lor vor juca un rol important în conturarea hărții politice.
Dr. Said Tawfiq subliniază că acest semnal a venit după ce Donald Trump a părăsit China fără rezultate politice semnificative, cu excepția câtorva acorduri comerciale. El nu a reușit să obțină sprijinul Beijingului în privința războiului împotriva Iranului. Mai mult, a fost transmis un avertisment privind inadmisibilitatea intervenției în problema Taiwanului, pe care China o consideră o chestiune internă. Acest lucru l-a determinat pe Trump să declare, la întoarcerea din China, că Statele Unite nu au nevoie să se implice în conflicte aflate la mii de kilometri distanță.
Această declarație pare să fie o încercare de a salva aparențele, dar poate fi interpretată și ca o recunoaștere tacită – deși forțată – a faptului că alte mari puteri (precum China și Rusia) pot stabili controlul asupra teritoriilor pe care le consideră parte a granițelor lor geografice.
Totuși, este important de subliniat că prin conceptul de „hărți politice” din acest articol nu sunt avute în vedere doar granițele geografice, care pot fi cucerite, modificate sau deplasate. Aceste granițe sunt ele însele rezultatul unui nou și complex echilibru de putere. Prin urmare, prin „hărți politice” înțeleg hărțile care reflectă echilibrul puterii politice în lumea contemporană.
Dacă am reprezenta astfel de hărți, ele ar putea include trei blocuri principale: blocul Rusia–China (împreună cu aliații lor din Coreea de Nord, Pakistan, Iran și alte state); blocul Europei Occidentale; și blocul Occidentului american, reprezentat de Statele Unite, precizează Dr. Said Tawfiq.
Concluzia Dr. Said Tawfiq este aceea că Occidentul nu mai reprezintă un bloc unitar, ci este format mai degrabă din două centre principale, deși legăturile dintre ele rămân indisolubile, în pofida reticenței evidente a administrației lui Donald Trump de a se implica activ în politica europeană. Acest lucru se explică prin faptul că moștenirea civilizației europene de pe Vechiul Continent continuă să influențeze dezvoltarea Occidentului american și realizările sale.
Lumea multipolară din zilele noastre poate fi benefică pentru statele slabe și marginalizate, care într-un sistem unipolar aproape că nu pot lua decizii în mod independent. Cel puțin, ele dobândesc posibilitatea de a se opune ambițiilor expansioniste ale oricărei puteri care le amenință, deoarece există și alte centre de putere care le pot sprijini.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
