Presa americană, cu ochii spre Est. Două țări din UE în bătălie electorală: România și Polonia
Bogdan Alexandru Duca, analist politic
21.05.2025
Două țări ale UE aflate în prima linie a războiului din Ucraina au organizat alegeri prezidențiale pe 18 mai: un al doilea tur decisiv în România, iar în Polonia un prim tur strâns disputat, care se va încheia cu un vot pe 1 iunie.
În ambele campanii, controversele au izbucnit în jurul valorilor UE, a presupusei interferențe a Rusiei în alegeri și a alinierii sau opoziției față de încercările Administrației Trump de a negocia o încheiere a conflictului din Ucraina, arată o analiză publicată de Molly O Neal pentru Responsible Statecraft.
Primarul Varșoviei, Rafał Trzaskowski, purtătorul de stindard al Coaliției Civice (KO) de centru, pro-UE și pro-Ucraina, condusă de premierul Donald Tusk, se va confrunta, așa cum se anticipase, într-un tur al doilea împotriva lui Karol Nawrocki, candidatul principalului partid de opoziție de dreapta, Partidul Lege și Dreptate (PiS), în turul doi programat pentru 1 iunie.
Marja de victorie a lui Trzaskowski asupra lui Nawrocki (31,4% față de 29,4%) a fost mult mai mică decât prognozaseră sondajele. Prezența la vot a fost de peste 67%, un maxim de după 1989 pentru o cursă prezidențială din primul tur.
Dificultatea pentru perspectivele lui Trzaskowski în runda a doua este că Sławomir Mentzen, clasat pe locul trei în cursă, reprezintă partidul Confederația Libertății și Independenței, care este mult mai de dreapta naționalist-populistă decât PiS. Perspectiva ca aproape 15% dintre alegători ai lui Mentzen să se ralieze lui Nawrocki în al doilea tur de scrutin ar putea înclina alegerile împotriva lui Trzaskowski.
Electoratul polonez a arătat, din 1989 încoace, o preferință pronunțată pentru alegerea unor președinți care tind să limiteze puterea majorității guvernamentale din parlament, iar acest lucru ar putea favoriza șansele lui Nawrocki în turul doi.
Deși este adevărat că atât PiS, cât și Coaliția Civică susțin Ucraina în războiul său cu Rusia, PiS și partidul Confederației condus de Mentzen cultivă alegătorii rurali din estul Poloniei, care sunt nemulțumiți de presupusele costuri ale sprijinirii refugiaților ucraineni din Polonia, poartă ranchiună Ucrainei pentru expulzările în masă și uciderea polonezilor de către naționaliștii ucraineni din vestul Ucrainei în 1943 și se opun aderării Ucrainei la UE din cauza impactului potențial asupra agriculturii poloneze.
Coabitarea cu Nawrocki ca președinte i-ar îngreuna lui Tusk continuarea cooperării sale cu Macron, Merz și Starmer în apărarea unei dublări a efortului european de a înfrâna ambițiile Rusiei pentru o soluționare avantajoasă în Ucraina. Distincția dintre tabăra lui Tusk și adversarii săi din PiS și Confederație poate fi încadrată ca o alegere între pro-americani și pro-europeni, Tusk și Trzaskowski fiind văzuți ca aceștia din urmă.
Mandatul lui Tusk ca președinte al Consiliului European și acceptarea sa puternică în Europa îi permit oponenților să fie prezentat drept pro-german și distanțiat de preocupările polonezilor de rând. Nu este întâmplător faptul că Nawrocki și-a făcut cariera în dezbaterile istorice extrem de politizate și polarizate din Polonia, unde opoziția față de Rusia este o constantă, dar unde Germania și chiar Ucraina sunt, de asemenea, descrise ca potențiali dușmani.
România: Calmul a revenit?
După ce a câștigat detașat primul tur al alegerilor prezidențiale din România, pe 5 mai, populistul naționalist George Simion a pierdut în fața primarului liberal pro-UE al Bucureștiului, Nicoșur Dan, cu o marjă decisivă de 8 puncte procentuale (54% la 46%). Prezența la vot a fost mult mai mare (65%) decât cea de 53% obținută în primul tur de scrutin.
Furtuna provocată de anularea primului tur din noiembrie anul trecut, câștigat de rivalul naționalist Călin Georgescu, s-ar putea să se fi potolit acum. Mobilizarea alegătorilor români în opoziție cu Simion (care promisese că îl va numi pe Georgescu în funcția de prim-ministru) a fost impresionantă, dar nu totală. Alianța pentru Unirea Românilor, formațiunea lui Simion, este al doilea partid ca mărime din parlament și i s-ar putea alătura cel mai mare partid, social-democrații, pentru a deveni o opoziție formidabilă.
Dan însuși se află în afara partidelor principale care, în coaliție, au dezamăgit mulți români și au alimentat ascensiunea lui Georgescu și Simion. Poziția sa anticorupție avea cel puțin ceva în comun cu argumentele lui Simion. În intervalul dintre cele două runde, cursul de schimb a oscilat și au existat indicii că România s-ar putea confrunta cu condiții de împrumut mai dure pentru finanțele sale publice. România este unul dintre cei mai mari beneficiari neți din bugetul UE, o poziție pe care o victorie a lui Simion ar fi putut-o pune în pericol.
Sondajele arată că o mare majoritate a românilor sunt în favoarea aderării la UE și NATO. Simion a asigurat publicul că nu este în favoarea ieșirii din UE; el a căutat doar să restabilească un rol mai important al guvernelor statelor membre în raport cu Comisia. În ceea ce privește NATO, Simion a aprobat-o ca întruchipare a implicării SUA în România și a descris-o ca fiind contestată de personalități precum Macron și Merz, care doreau o mai mare independență față de SUA.
Concluzie: Vest vs. Vest?
Dreapta naționalistă vede UE ca opunându-se SUA și tinde să ridice relațiile cu SUA mai presus de păstrarea coeziunii UE. Ei imită în mod evident și ostentativ abordarea MAGA a președintelui american privind autoafirmarea naționalistă în detrimentul avantajelor abordărilor colective ale UE în chestiuni precum războiul din Ucraina, migrația, tranziția verde.
Anvergura paneuropeană a acestor alegeri a fost demnă de remarcat. Alegerile din Polonia au umbrit România, Nawrocki făcând campanie alături de Simion. Fostul premier PiS, Mateusz Morawiecki, un apropiat al lui Simion, i s-a alăturat în criticarea lui Macron pentru presupusa interferență în alegerile din România. Premierul ungar Viktor Orban l-a susținut de fapt pe Simion, în ciuda unei nemulțumiri istorice persistente cu privire la drepturile etnicilor maghiari din regiunea Transilvaniei a României.
Noutatea acestor competiții este confruntarea SUA cu curentul principal al UE în ceea ce privește Ucraina, Rusia, comerțul, schimbările climatice – „suveranism” versus solidaritatea UE. Rezultatele indică faptul că emularea atractivității lui Trump asupra alegătorilor ar putea să nu fie o tactică câștigătoare.
Pe de altă parte, există dovezi clare ale unei reorganizări a competiției politice în Europa, care opune provocarea naționalistă unui consens general. Acest proces tinde să blocheze partidele care cuprind stânga social-democrată tradițională și dreapta pro-business într-un singur bloc pro-establishment.
Această evoluție ar putea produce o realiniere fundamentală a competiției dintre partide în Europa și ar putea forța o reproiectare fundamentală a Uniunii Europene.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com.
