Vedere din Delhi: Ascensiunea Asiei și a regiunii Indo-Pacific în noua ordine globală
Georgiana Arsene, director New York Magazin România
30.11.2024
Modul în care ascensiunea Asiei și a Indo-Pacificului afectează ordinea globală și contribuie la multipolaritate este discutat pe larg. Este necesară o analiză mai atentă a ceea ce înseamnă cu adevărat acest lucru, scrie Kanwal Sibal, fost ministru de Externe și ambasador în Turcia, Egipt, Franța și Rusia, și șef adjunct al misiunii la Washington.
Ordinea globală înseamnă pace și securitate și o autoritate care să le mențină la nivel internațional. Teoretic, ONU este însărcinată cu acest rol și cu această autoritate. Dar acesta s-a dovedit a fi ineficient, spune sursa citată.
Orice „ordine” care există este produsul puterilor americane și europene. Asia nu a avut niciun rol în stabilirea acesteia. Atunci când cadrul acestei „ordini” a fost stabilit, Asia era încă în mare parte colonizată. Japonia fusese înfrântă și nu se mai ridicase. Coreea de Sud era o țară săracă în curs de dezvoltare.
De-a lungul anilor, această „ordine” a fost păstrată prin dominație militară, putere economică, control asupra sistemului financiar global, intervenții militare, schimbări de regim, impunerea valorilor occidentale, un discurs intervenționist al drepturilor omului și al democrației etc. Pe scurt, ideea este că „ordinea globală” nu este un concept neutru. Acesta este încorporat în hegemonia occidentală.
Juxtapunerea ascensiunii Asiei și a „ordinii globale” implică faptul că „ordinea” stabilită este contestată. Astfel, aceasta este considerată „disruptivă”.
Ascensiunea Japoniei și Coreei de Sud și chiar a ASEAN ar putea apărea, de fapt, ca o consolidare a „ordinii globale”, deoarece aceste țări au fost aliați ai SUA și, prin urmare, nu sunt perturbatoare în ceea ce privește echilibrul de putere. Acestea ar putea fi văzute ca părți interesate suplimentare în sistemul existent dominat de Occident. Totuși, renașterea economică fenomenală a Japoniei și volumul exporturilor sale au fost considerate o provocare, care a fost abordată prin acordurile Plaza din 1985, pe cheltuiala Japoniei.
Ascensiunea Chinei este cea care a stârnit îngrijorări cu privire la impactul acesteia asupra ordinii mondiale existente, creată și dominată de Occident. China este în prezent cea mai mare putere de producție (30% din producția mondială este localizată în China), a doua cea mai mare economie și cea mai mare țară exportatoare. De asemenea, China își dezvoltă puterea militară și deține cea mai mare flotă din lume, pe lângă extinderea arsenalelor sale nucleare și de rachete. China își creează propria sferă de influență prin mijloace militare în Pacificul de Vest și prin puterea sa economică pe toate continentele.
Dar, din cauza globalizării și a apartenenței sale la OMC, China este, de asemenea, strâns legată de „ordinea globală” existentă, de care a profitat enorm, chiar dacă se consideră că o sfidează.
Ascensiunea Indiei este mai recentă. Ea nu este percepută ca fiind perturbatoare în același mod precum cea a Chinei. India dorește să își aroge un rol mai important pe plan internațional, aspiră să devină membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, dorește o reformă a instituțiilor politice și financiare internaționale, este atașată de autonomia sa strategică și se poziționează cu mai multă fermitate ca o voce a Sudului global. În același timp, însă, își extinde legăturile cu SUA și cu Occidentul în general. Statele Unite sunt astăzi cel mai mare partener al său. Chiar dacă este membră a BRICS și a Organizației pentru Cooperare de la Shanghai, India este, de asemenea, membră a cvadruplului și este angajată față de conceptul Indo-Pacific. Participă în mod regulat la reuniunile G7 în calitate de invitat.
India susține o lume multipolară, deoarece numai într-o astfel de lume, în care puterea este dispersată ca o recunoaștere a transferurilor de putere dinspre Vest, India poate avea un rol internațional mai important, însă pentru New Delhi condiția prealabilă pentru aceasta este o Asie multipolară. China și India, în calitate de cele mai mari două puteri din Asia, se dezvoltă împreună în același timp, ceea ce, fără o anumită înțelegere între ele cu privire la spațiul asiatic și internațional pe care fiecare l-ar putea ocupa fără conflict, trecerea la multipolaritate ar fi mai complicată, a explicat Kanwal Sibal.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
