Despre canalii, la 35 de ani de la 22 decembrie 1989. Cenzură și teroare
Georgiana Arsene, director New York România
22.12.2024
Este 22 decembrie. Plouă. E frig afară și e vânt. Pe internet, abundă imaginile cu Revoluția Română din decembrie 1989.
Au trecut 35 de ani. Trei decenii și jumătate de când poporul român a spus un NU hotărât frigului, cenzurii, terorii. Trei decenii și jumătate de când bulevardele Capitalei României au fost stropite cu sânge pentru libertate.
De atunci, s-a așternut tăcerea. Ciudat, nu? Avem atâtea materiale video, atâtea mărturii, atâtea cărți scrise despre decembrie 1989. Controversate sau nu, cu mai mult sau mai puțin adevăr… în fine, fiecare alege ce vrea să citească.
Gelu Voican Voiculescu, simbol al Revoluției din decembrie 1989, a scris, după ani buni în care a refuzat să facă acest lucru, o carte despre Revoluție. Nu a lansat-o până acum. Inițial am fost tentată să spun că nu a lansat-o niciodată, dar Dumnezeu este mare și doar El știe cum aranjează treburile pe pământ.
A fost cenzurat, au fost încercări de preluare abuzivă a tirajului, a fost și un revoluționar din Banat care i-a reproșat că nu i-a dat lui manuscrisul înainte de publicare pentru că ar fi făcut și el unele completări – desigur, asumate, ulterior, de Voiculescu. Cine se teme de cartea lui Gelu Voican Voiculescu și de ce?
Institutul Revoluției din Decembrie 1989, acolo unde Gelu Voican Voiculescu a fost director general, nu i-a făcut invitația de lansa cartea. Dar de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Actualul director al instituției întreba inocent, în cadrul unui eveniment public, dacă în decembrie 1989 a fost revoluție sau lovitură de stat. El, evident, luând bani ca director al Institutului Revoluției!
Aveți mai jos momentul:
Recentele evenimente din România au dovedit că idealurile Revoluției din decembrie 1989 au fost călcate în picioare. Că sângele scurs pe caldarâmul înghețat nu mai valorează nimic.
Iar o parte dintre cei care au făcut Revoluția în decembrie 1989 – sau au profitat, ulterior, de pe urma ei – aflați și acum în funcții publice – fac fix ceea ce făcea regimul opresiv împotriva căruia au ieșit în stradă tineri cu piepturile goale și au murit pentru libertate.
Deci, la 35 de ani de la decembrie însângerat, putem vorbi cu tristețe și durere despre canalii.
Despre România de astăzi a scris excelent editorul și fondatorul New York Magazin, Grigore Culian. Vă invit să citiți analizele sale aici: https://nymagazin.ro/2024/12/18/exclusiv-de-la-donald-trump-pentru-new-york-magazin/ și aici: https://nymagazin.ro/?s=culian.
Desigur, sunt multe, foarte multe de povestit. Astăzi am dedicat o bună parte a editorialului zilei de 22 decembrie. Dar lucrurile vor fi spuse și în continuare.
