Daniel George
12.07.2025
Summitul NATO care a avut loc acum două săptămâni la Haga a îndeplinit așteptările scăzute pe care aliații le aveau stabilite, se arată într-o analiză publicată de Andrea Kendall-Taylor, Jim Townsend și Kate Johnston pe site-ul Foreign Affairs (FA).
Andrea Kendall-Taylor este cercetător senior și directoare a Programului de Securitate Transatlantică la Centrul pentru o Nouă Securitate Americană. De asemenea, este practician distins în Grand Strategy la Jackson School of Global Affairs din cadrul Universității Yale și profesor asociat la School of External Service din cadrul Universității Georgetown.
Jim Townsend este cercetător senior adjunct la Centrul pentru o Nouă Securitate Americană. Fost vicepreședinte al Consiliului Atlantic, a ocupat timp de opt ani funcția de secretar adjunct al apărării al SUA pentru politica europeană și NATO înadministrația Obama.
Pe fondul temerilor că președintele american Donald Trump ar da în bară o agendă normală, liderii NATO au redus semnificativ programul, scoțând de pe masă discuțiile dificile pe teme precum sprijinul pentru Ucraina, relațiile NATO cu Rusia și atacurile hibride rusești în Europa.
Summitul s-a încheiat însă cu un acord istoric al majorității aliaților, Spania fiind o excepție notabilă, de a crește cheltuielile de apărare ale membrilor la 5 procente din PIB în următorii zece ani, 3,5 procente fiind alocate cheltuielilor militare de bază și 1,5 procente pentru consolidarea infrastructurii civile și a rezilienței generale. Promisiunea de a cheltui mai mult pentru apărare, pe lângă laudele lingușitoare aduse lui Trump de secretarul general al NATO, Mark Rutte, l-au determinat pe Trump să respecte în mare măsură scenariul extrem de coregrafiat al summitului, menținând intactă coeziunea alianței.
Trump a părut chiar să plece de la Haga cu o apreciere reînnoită pentru membrii NATO, declarând reporterilor: „Acești oameni își iubesc cu adevărat țările. Nu este o înșelătorie, și suntem aici să-i ajutăm”.
Furtuna care se conturează peste Atlantic
Orice sentiment de ușurare în rândul aliaților, însă, ar putea fi de scurtă durată. Titlurile relativ pozitive care ies de la summit ascund furtuna care se conturează peste Atlantic. Administrația Trump întreprinde o revizuire amplă a posturii forțelor, programată să fie publicată la sfârșitul verii sau începutul toamnei. Noua orientare strategică ar putea remodela fundamental amprenta globală a armatei americane. Dacă acest proces are ca rezultat o reducere semnificativă și rapidă a forțelor americane din Europa, un rezultat pe care oficialii administrației l-au sugerat public ca fiind posibil, alianța va deveni mai vulnerabilă la noi agresiuni rusești.
Europa face un pas important, bugetele de apărare cresc, dar va fi nevoie de timp pentru a intensifica producția și a livra capabilitățile pe care Statele Unite le oferă în prezent pe continent. SUA ar putea considera oportun să facă unele ajustări ale forțelor în Europa, care să permită consolidarea posturii de apărare în Asia, pentru a contracara amenințările tot mai mari din partea Chinei. Dar Washingtonul trebuie să planifice cu atenție orice astfel de schimbare, lăsând forțele americane pe loc suficient de mult timp pentru ca europenii să poată lucra pentru a umple golurile viitoare și a-și păstra puterea de descurajare credibilă împotriva Rusiei. Este esențial ca orice retragere să fie coordonată îndeaproape cu autoritățile militare NATO și ca aliații să fie de acord în prealabil să acopere capacitățile pierdute. În caz contrar, președintele rus Vladimir Putin va fi tentat să profite de o alianță slăbită.
Rusia nu va dispărea
Rusia nu va dispărea, iar consolidarea forțelor armate ale Europei va dura timp. Dacă Statele Unite intenționează să reducă desfășurarea de trupe în Europa, simpla notificare a alianței că o astfel de schimbare este în curs va fi complet insuficientă pentru a asigura capacitatea continuă a NATO de a-și proteja membrii. Pentru a evita o lovitură dramatică adusă apărării alianței, statele membre trebuie să obțină astăzi ceea ce au nevoie pentru a umple rapid golurile mâine. Autoritățile militare NATO trebuie să aibă timp să își revizuiască și să își actualizeze planurile de luptă, iar țările care au mijloacele necesare pentru a face acest lucru trebuie să se angajeze să reproducă echipamente specifice, care se vor pierde pe măsură ce Statele Unite se schimbă.
Retragerea pe măsură ce Rusia își sporește capacitatea militară și înainte ca Europa să fie pregătită să se apere ar încuraja Kremlinul și ar crește riscul unui alt război – de data aceasta sub conducerea lui Trump. Cea mai bună modalitate de a preveni un viitor război în Europa este asigurarea că Moscova nu îndrăznește niciodată să înceapă unul. Iar acest lucru va necesita ca Washingtonul și partenerii săi europeni să conceapă un transfer atent și coordonat. Statele Unite trebuie să le spună partenerilor lor exact unde sunt posibile noi lacune – cu mult înainte ca acestea să apară.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com

