Georgiana Arsene, director New York Magazin România
14.06.2024
Crește pericolul ca războiul din Ucraina să se extindă în Europa. Riscul unui război european nu a fost niciodată atât de mare. Consensul general în rândul experților militari este că Ucraina pierde încet, dar inexorabil, războiul împotriva Rusiei. Dar ce înseamnă asta?, se întreabă Stephen Bryen, fost subsecretar adjunct al apărării din SUA.
La prima vedere, Ucraina nu are suficienți soldați pentru a continua să se lupte cu rușii pentru mult timp. ”Rata de ardere” pentru Ucraina este de sute de oameni pe zi, iar bătăliile sunt descrise în mod normal în zilele noastre ca fiind „măceluri de carne” din cauza victimelor. Rusia are o rezervă mare, poate o jumătate de milion, de luptători instruiți; Ucraina nu are aproape nici o rezervă care să nu fie deja desfășurată.
Chiar și așa, strategia finală a Rusiei este neclară. Uneori, rușii spun că vor să creeze o „zonă tampon” pentru a proteja teritoriul rusesc de atac. Cu toate acestea, introducerea rachetelor balistice și de croazieră cu rază lungă de acțiune exclude o zonă tampon, cu excepția cazului în care aceasta ajunge aproape până la râul Nipru. Chiar și atunci, o zonă tampon nu protejează Zaporojia sau Crimeea.
NATO introduce acum în Ucraina avioane F-16, care se pare că vor opera de pe aerodromuri românești. Acestea vor fi echipate cu rachete de croazieră JASSM cu rază lungă de acțiune și rachete aer-aer AIM-120.
Expertul se întreabă dacă va trebui Rusia să distrugă operațiunile bazelor aeriene românești sau NATO va renunța la ideea de a le folosi pentru a lansa ieșiri de F-16 care, unii anticipează din cauza locației, vor avea ca scop lovirea Crimeii.
Crimeea este ultra-sensibilă pentru Rusia. În ultima vreme, Ucraina a lansat salve grele de rachete cu rază lungă de acțiune asupra țintelor din Crimeea, inclusiv asupra aerodromurilor și porturilor, în special asupra Sevastopolului, iar în curând va încerca, din nou, să distrugă podul Kerci. Cele mai multe dintre aceste rachete au fost furnizate de NATO (în principal americane) și toate acestea au ținte stabilite pe baza coordonatelor furnizate de NATO. NATO operează avioane de spionaj și radare cu rază lungă de acțiune, precum și sateliți, pentru a stabili coordonatele exacte pentru clienții lor ucraineni. Rușii au păstrat destul de multă liniște în legătură cu aceste atacuri, depinzând de apărarea aeriană pentru a încerca să respingă majoritatea pagubelor.
Atacurile din Crimeea nu au un scop militar real, deoarece Ucraina nu dispune de forța terestră necesară pentru a duce o bătălie acolo. Ideea este de a-i umili pe ruși, dar rezultatul probabil ar putea fi invers. Pe măsură ce presiunea este intensificată se poate anticipa că Rusia va răspunde și va folosi forța brutală, atacând fie Harkov, Odesa sau Kiev (sau unele sau toate cele de mai sus). Rusia are mai multe rachete cu rază lungă de acțiune decât poate furniza NATO, iar Kievul nu are suficiente apărări aeriene supraviețuitoare pentru a-și proteja orașele de devastare, notează fostul oficial al SUA în domeniul Apărării.
Stephen Bryen se întreabă, pe bună dreptate, care este, atunci, strategia NATO, în afară de a pedepsi Rusia în timp ce Ucraina își pierde războiul?
S-ar părea că NATO încearcă să îi convingă pe ruși că vor plăti un preț foarte mare pentru înfrângerea Ucrainei. Unii din NATO ar putea crede că presiunea va crește în interiorul Rusiei pentru a se retrage și a opri ultimele lor operațiuni ofensive, poate chiar pentru a căuta o încetare a focului.
Nu există nici un motiv pentru a crede că Rusia poate fi convinsă să își oprească operațiunile împotriva Ucrainei sau să ia în considerare o încetare a focului. În ciuda faptului că se vorbește mult despre o încetare a focului, aceasta funcționează în favoarea Ucrainei, nu în favoarea Rusiei.
Rușii și-au trimis propriul mesaj către Washington, trimițând nave de război și submarine nucleare rusești în Cuba. Nu este clar dacă Washingtonul va „înțelege”.
De fapt, tot ceea ce se poate afla indică în direcția opusă: Rusia este din ce în ce mai furioasă din cauza atacurilor asupra teritoriului său și asupra Crimeii. Presiunea reală în interiorul conducerii Rusiei este de a intensifica în mod semnificativ atacurile asupra țintelor ucrainene. Aceste mesaje au fost transmise în cadrul unei serii de întâlniri private în această lună la summitul economic de la Sankt Petersburg. Putin nu a spus-o, cel puțin nu cu voce tare. Dar nivelul imediat inferior în conducerea Rusiei și-a exprimat furia și frustrarea și a căutat să îi atace atât pe ucraineni, cât și pe NATO.
Unii lideri europeni, care pierd periculos de mult sprijinul politic acasă, în special președintele francez Emmanuel Macron, ar putea opta pentru un război mai mare pentru a încerca să schimbe opinia publică în favoarea lor. Trimiterea de trupe și oferirea de avioane de luptă și alte arme ar putea fi interpretate ca vizând în mod intenționat un război mai larg, european.
Faptul că SUA se pare că se află în spatele folosirii bazelor de F-16 în România poate fi modalitatea lui Biden de a provoca un război în Europa și de a-și salva averile politice care se scufundă. (Sau poate că Biden nu știe nimic despre asta, dar manipulatorii săi au pus la cale această „nouă” strategie pentru a-i salva pielea șefului lor), scrie expertul.
El a subliniat că a risca Alianța Nord Atlantică și viitorul Europei de dragul de a rămâne în funcție este, în sine, rușinos ”și probabil criminal”. Mai mult decât atât, fostul oficial american este de părere că nu există nici o dovadă că opinia publică va susține un război mai mare.
De fapt, este mai probabil să existe în Europa un sentiment antirăzboi reprimat care va izbucni, atât de la dreapta, cât și de la stânga și probabil și de la centru. NATO este deja periculos de aproape de a se transforma într-o alianță agresoare, iar acest lucru ar putea însemna dezintegrarea și respingerea sa, conchide Bryen.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com