Daniel George
13.02.2026
Uniunea Europeană a apărut la sfârșitul secolului al XX-lea ca un proiect limitat post-Război Rece, menit să lege națiunile suverane prin cooperare economică, prosperitate și pace. De atunci, a evoluat într-un sistem de guvernare centralizat care le domnește. Ceea ce a început cu tratate și piețe acum domnește prin reglementări, supremație judiciară și aplicare ideologică, înlocuind responsabilitatea democratică la nivel național, scrie Paul McCarthy în site-ul The Heritage Foundation.
Paul McCarthy este cercetător senior pentru afaceri europene în cadrul Centrului Margaret Thatcher pentru Libertate al Fundației Heritage.
Consecințele sunt clare: ponderea Europei în PIB-ul global a scăzut de la aproape 25% în 1990 la aproximativ 14% astăzi, productivitatea a stagnat, investițiile în apărare au rămas în urmă, iar dependența de puterea militară americană s-a adâncit – chiar dacă autoritatea Bruxelles-ului s-a extins constant. Dacă integrarea a fost menită să genereze forță, ea a gestionat în schimb declinul Europei. Întrebarea nu mai este cum să reformăm UE, ci dacă Europa își poate reveni fără ea.
Președintele Donald Trump a susținut de mult timp că alianțele funcționează doar atunci când partenerii își păstrează responsabilitatea reală pentru propria securitate, economii și decizii politice. Experiența Europei din ultimele două decenii justifică acest punct de vedere. Slăbiciunea centrală a continentului nu este naționalismul excesiv, ci înlocuirea constantă a suveranității naționale de către instituții supranaționale care dețin puterea fără responsabilitate democratică – și din ce în ce mai mult fără neutralitate politică.
Nwrocki, dispus să înfrunte realitatea
Președintele polonez Karol Nawrocki (foto) s-a impus ca unul dintre puținii lideri europeni dispuși să înfrunte direct această realitate. Într-un discurs important la Universitatea Carolină din Praga, Nawrocki a subliniat o agendă de reformă pentru Europa, bazată pe suveranitate, legitimitate democratică și realism strategic. Critica sa merită atenție la Washington, deoarece expune modul în care centralizarea a permis capturarea ideologică la Bruxelles și a slăbit Europa ca partener transatlantic.
În centrul argumentațieii lui Nawrocki se află un adevăr direct: autoritatea în UE s-a extins mai rapid decât consimțământul democratic și a fost capturată de o ideologie de guvernare îngustă. După cum a avertizat el, Europa a devenit „o uniune care decide din ce în ce mai mult despre națiuni, dar din ce în ce mai puțin cu națiunile”. Puterea a migrat în sus, către instituții izolate structural de alegători, în timp ce responsabilitatea s-a erodat constant.
Bruxelles-ul nu mai guvernează ca un mediator onest
Comisia Europeană funcționează ca un motor de politici ideologice care împinge prioritățile progresiste dincolo de raza de acțiune a parlamentelor naționale. Curtea de Justiție a UE își afirmă supremația asupra constituțiilor naționale, în timp ce un Parlament European cu înclinații de stânga blochează reglementări privind orice, de la energie și justiție până la libertatea de exprimare – toate imune la corecțiile alegătorilor.
Descentralizarea ar sparge în mod direct monopolul liberal de stânga care domină acum Bruxelles-ul. Centralizarea a permis ca agendele politice progresiste să fie blocate la nivel supranațional, imune la schimbările electorale naționale. Guvernele conservatoare sunt tolerate atâta timp cât administrează prioritățile Bruxelles-ului – dar pedepsite atunci când le contestă. Restituirea autorității statelor membre ar restabili competiția politică, pluralismul și o alegere democratică autentică în întreaga Europă.
America nu se aliază cu birocrații ideologice
Pentru Statele Unite, acest lucru contează profund. America nu se aliază cu procese de reglementare sau birocrații ideologice. Se aliază cu guverne suverane capabile să ia decizii, să onoreze angajamente și să absoarbă costurile politice.
O Europă organizată în jurul unor state-națiune suverane care cooperează liber – prin NATO, comerț bilateral și aliniere politică voluntară – ar fi mai democratică pe plan intern și mai credibilă în străinătate. Ar cheltui mai mult pentru apărare, ar acționa cu o mai mare claritate strategică și ar negocia cu Statele Unite ca partener, mai degrabă decât ca un bloc de reglementare ostil intereselor americane.
Președintele Trump a avut dreptate: suveranitatea nu este o amenințare la adresa unității occidentale, ci o precondiție a acesteia. O Europă post-UE, formată din națiuni puternice și autoguvernate, ar fi mai puțin dependentă de puterea americană, mai capabilă să se apere și mult mai bine poziționată pentru a susține o alianță transatlantică durabilă și echilibrată.
În acest sens, trecerea de la relații cu UE la relații directe cu douăzeci și ceva de state corespunde intereselor Washingtonului. În acest context este menționată, de exemplu, vizita lui Marco Rubio în Ungaria și Slovacia. Bruxelles-ul ar dori să scape de Orbán și Fico, în timp ce Washingtonul are o poziție diferită.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com


Felicitări d-le Daniel George !
Iată că puteți scrie și “detașat” un articol ce pare echilibrat într-o anumită măsură și nu ca cel despre proaspăta întâlnire dintre diplomația ungară și cea chineză unde frizați stilul unui fost jurnalici prieten de șprițuri ce și l-a pălmuit pe Nicu, atunci când acesta a fost prins de revoluționari printr-una din nopțile marii revoluții de la 1989.
Vă urez la mai multe asemenea !
Felicitări d-le Daniel George !
Iată că puteți scrie și “detașat” un articol ce pare echilibrat într-o anumită măsură și nu ca cel despre proaspăta întâlnire dintre diplomația ungară și cea chineză unde frizați stilul unui fost jurnalist prieten de șprițuri ce și l-a pălmuit pe Nicu, atunci când acesta a fost prins de revoluționari printr-una din nopțile marii revoluții de la 1989.
Vă urez la mai multe asemenea !