Fascismul european învie la umbra unei amnezii propagandistice
Teodor Ionescu
23.04.2025
Sunt momente când Istoria, despre care credeam că este ferm gravată în conștiința colectivă, se clatină sub greutatea ignoranței, a mândriei și a unui cinism politic devenit doctrină. Un astfel de moment profund șocant a avut loc recent când Kaja Kallas, acum comisarul european pentru Afaceri Externe, a amenințat public statele și liderii care au participat la comemorarea zilei de 9 mai, data victoriei asupra nazismului, atrage atenția Cassandra, o autoare franceză sub pseudonim, pentru agoravox.fr.
Amenințarea vituperată de Kallas nu e o greșeală. Ea dezvăluie un revizionism asumat, o ură viscerală deghizată în virtute și o politică externă europeană redusă acum la o singură obsesie: provocarea și izolarea Rusiei, indiferent de cost. Faptul că Kallas nu a fost aleasă de europeni, nu este nici el nesemnificativ: ea întruchipează această tehnostructură europeană deconectată, izolată de popor și condusă de un zel ideologic ale cărui accente istorice ar trebui să alarmeze toate mințile limpezi.
Ar trebui să ne amintim că URSS a pierdut peste 26 de milioane de vieți în lupta împotriva nazismului, inclusiv 16 milioane de civili? Că fără Frontul de Est, rezultatul războiului ar fi fost complet diferit? Să ne amintim că această victorie din 9 mai nu este doar rusă, ci este europeană, umană, universală? Că marchează înfrângerea răului absolut și că orice încercare de a-l întina sau de a-l șterge constituie un act ticălos, nedemn și profund periculos?
Dar mai mult decât indignare, este o analiză rece care se cere a fi necesară. Pentru că revizionismul nu se naște dintr-o uitare accidentală, ci dintr-o strategie memorială, adesea legată de o moștenire familială, socială sau națională reprimată. Kallas, ca atâtea alte figuri ale elitelor baltice sau germanice, face parte dintr-o tradiție îndelungată în care colaborarea cu nazismul a fost uneori masivă, adesea minimalizată și astăzi acoperită cu furnirul fragil al amneziei alese.
Nu întâmplător unii lideri europeni evită cu atenție să-și amintească rolul propriilor țări în crimele celui de-al Doilea Război Mondial, preferând să deturneze comemorarile către un anticomunism vag, sau către o demonizare a Rusiei care ajunge să șteargă crimele naziste în numele unei noi cruciade morale.
De acolo până la legitimarea neonaziştilor ucraineni ca „apărători ai democraţiei” este doar un mic pas – făcut cu voioşie de anumite instituţii media, parlamentari şi chiar lideri europeni. Expedierea tancurilor Leopard, discursurile marțiale ale lui Macron, „trusa de supraviețuire” distribuită de un comisar european, multiplicarea bugetelor militare nebunești (800 de miliarde de euro planificate), nu sunt semne de apărare: sunt simptomele unei societăți care a pierdut legătura dintre memorie, realitate și adevăr.
Și în această frenezie, cetățenii europeni înșiși devin ostatici ai unui joc de umbre în care frica este cultivată, pacea marginalizată și adevărul distorsionat. Strategia este clară: să distragă atenția oamenilor de la suferința lor economică și de la deziluzia lor politică prin crearea unui inamic extern absolut. Rusia nu este un adversar geopolitic, ci o ieșire simbolică. Și pentru aceasta, Istoria însăși trebuie falsificată.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
