Medeea în Pipera
Experiența de a merge la teatru în București este una mereu plină de surprize. Regizori, actori, scenariști și dramaturgi nu doar joacă ci se și joacă mult, în încercarea de a obține vizibilitate, de a atrage public sau măcar de a provoca un scandal aducător de faimă.
Bogdan Duca
Nu pot să nu îmi ascund de la bun început încântarea de a fi văzut piesa „Medeea: Furie” a lui Radu Popescu, jucată la teatrul Apropo din București.
De ce încântare? Pentru că este o piesă de teatru bună, cu conținut și consistență, dialog pus la punct, realist și, foarte important, sustenabil rațional. Multe piese de teatru ratează realismul de dragul ideii, sau cad în ispita cealaltă, a ratării ideii, a conținutului profund, de dragul realismului replicilor și al jocului. Și e o nefericire și pentru actor, și pentru spectator, de exemplu, să rateze piesa din pricina unor artificii menite fie să provoace publicul, fie să extragă râsete altfel inutile.
Nu este cazul ”Medeei” lui Radu Popescu. Acesta reia mitul grec și îl adaptează, deloc forțat, la viața secolului XXI. Și astfel tragediile dintr-o Grecie mitologizată antică devin dramele dintr-o Grecie mitologizată postmodernă.
Desigur, rămâne cocktailul de dragoste, ambiție și crimă din tragedia lui Euripide, dar ele capătă noi înțelesuri, mult mai proprii contemporanilor. Astfel apare problema avortului, soluția multor prăbușiri ale iubirii, problema anxietății, a depresiei mascate orgiastic, a impotenței de a regăsi fericirea în iubire.
Fără a încerca să dau un spoiler, pentru că această piesă de teatru cred că merită văzută și, implicit, jucată mai des și preluată și de programele altor teatre, spun doar că finalul nu este chiar acela din tragedia greacă. Dar aceasta nu îl face să fie un happy-end (o ”Medeea” cu happy-end ar fi oricum o abominație) ci o tragedie în care, parțial sau total, se regăsesc mulți dintre noi.
În distribuția de la teatrul Apropo, Medeea este excelent jucată de Valentina Zaharia, care se mulează aproape perfect pe rol. Și pentru că vorbeam de ”mulare”, un alt punct forte al piesei de teatru este mișcarea scenică și coregrafia (pentru care trebuie menționate Diana Miroșu și Teodora Tudose).
Un joc foarte bun, foarte credibil, îl are Lucian Pavel , care îl joacă pe Kreon. De asemenea, trebuie menționat rolul Andreei, babysitter-ul copiilor Medeei și lui Iason, jucată foarte realist de Sidonia Doica.
Mai spun ceva despre teatrul Apropo care are sala nonconformist așezată pentru un teatru bucureștean: în chiar cartierul corporatist din Pipera. De aceea experiența unei piese jucate acolo într-o seară de weekend este dublată de experiența mersului până acolo: trecând pe străzii pustii, într-o atmosferă distopică și coborând apoi (teatrul se află într-un subsol) în subteranele unei zone ce se laudă tocmai cu multele sale etaje.
