“Expune lașitatea clasei politice și a presei din Franța”
Daniel George
27.06.2026
Franchețea lui Boualem Sansal expune lașitatea clasei politice și a presei din Franța, scrie Boulevard Voltaire.
Boualem Sansal a fost invitatul realizatoarei TV Christine Kelly, la Europe 1, marți, 23 iunie. Cei care ar fi putut crede că detenția sa arbitrară i-a diminuat tenacitatea au avut parte de o surpriză. În timpul acestui interviu, care a avut ca scop principal prezentarea noii sale cărți, *La Legende* (Grasset), un titlu care i-a fost dat aparent de colegii săi deținuți, fostul înalt oficial algerian, închisoarea numărul 46611, încarcerat în blocul 18A, a relatat în detaliu condițiile sale de detenție. El s-a concentrat în special asupra situației actuale din Franța, care, în opinia sa, prezintă asemănări izbitoare cu cea din Algeria.
Sansal s-a adresat mai întâi regimului pretențios din Alger, convins că este farul Africii, plin de corupție și motivat de certitudinea viitorului său în cadrul BRICS. Îndemnat de comentatori talentați și admiratori, în special de excelentul Michel Fayad, el explică, într-o manieră extrem de filosofică, semnificația demnității, un concept de care este profund atașat și care probabil i-a permis să-și mențină o asemenea noblețe. Comparând această voință de a rămâne demnă cu comportamentul Franței față de Algeria, scriitorul consideră că Franța a „îngenuncheat” în fața Algerului „încă de la obținerea independenței”. El compară Acordurile de la Évian cu burghezii din Calais și demonstrează cum puterea Algeriei rezidă exclusiv în slăbiciunea noastră. Michel Fayad profită de ocazie pentru a le reaminti cititorilor că Franța a câștigat războiul militar, dar a ales să-l piardă pe cel politic.
Autoritățile au făcut doar un pas înapoi
Mai mult, în ceea ce privește problema crucială a preluării treptate a societății noastre de către islamiști, el este fără echivoc: „Nu islamiștii au islamizat Franța, ci guvernul”. Printr-o serie de concesii, oficialii aleși și puterea executivă s-au lăsat erodate. În Franța, ca și în Algeria, „islamiștii nu au făcut niciodată asta prin forță”. Cu „pieds-rouges” (picioarele roșii), academicienii comuniști din anii 1960, Sansal a observat sosirea „pieds-verts” (picioarelor verzi), islamiștii, care au preluat controlul asupra sistemului judiciar și a școlilor, dar niciodată asupra armatei sau a poliției, „forțe false”. La acea vreme, guvernul algerian, în loc să apere democrația, a făcut concesii islamismului: universități separate, arabizarea cursurilor și sfârșitul angajării femeilor. Pentru Sansal, același lucru este valabil și în Franța: „Guvernul este cel care cedează”, conchide implacabil scriitorul franco-algerian. „Cine arabizează Franța? Cine islamizează Franța? Chiar guvernul”.
Boualem Sansal are perfectă dreptate: de la afacerea vălului de la Creil, acum aproape 40 de ani, aleșii și miniștrii francezi nu au făcut altceva decât să se retragă, îngroziți de frica scandalului, de teama de a fi etichetați drept rasiști sau, mai recent, islamofobi. Nu au obținut nici pace socială, nici cea mai mică urmă de pact între Islam și Republică. Construită pe ura față de catolicism, Republica s-a trezit neputincioasă în fața unei religii cuceritoare de aiurea, pe care nu a îndrăznit să o critice.
Este nevoie de 10, de 100 de Boualem Sansal la televizor sau la radio ca să spunem adevărul. Înainte să fie prea târziu – știind că de peste 30 de ani s-a spus că mai sunt 10 minute până la miezul nopții și că francezilor nu le pasă…, atrage atenția BV.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Abonați-vă la canalul nostru de YouTube: New York Magazin România
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
