Perspectivă de la Budapesta: Euronarcisismul nu servește nimănui
Daniel George
06.02.2026
„Da, este adevărat că mulți americani nu-l pot cita pe Goethe din memorie. Este, de asemenea, adevărat că majoritatea meseriașilor americani care lucrează pe cont propriu îi depășesc cu mult pe muncitorii europeni din clasa de mijloc”. Acest stereotip servește ca motto pentru analiza publicată de Peter Caddle în Hungarian Conservative.
Peter Caddle este un jurnalist irlandez specializat în libertatea de exprimare, extremismul de extremă stânga și politica digitală europeană. A fost redactor adjunct la Brussels Signal și în prezent este director pentru Free Speech Ireland. Este cercetător invitat la Institutul Dunării din Budapesta.
Reproducem, în rândurile de mai jos, un rezumat al analizei experimentatului jurnalist.
Detest expresia „stânga înseamnă adevărații rasiști”. Nu numai că se bazează pe această noțiune liberală conform căreia convingerile personale sunt mai importante decât acțiunile concrete, de zi cu zi, dar alimentează și acest discurs obosit, despre războiul cultural, de care ar trebui să trecem acum.
Acestea fiind spuse – omule, nu vei găsi un grup mai mare de adepți ai supremației rasiale decât cei din elita de la Bruxelles.
Nu-i voi numi rasiști. Astfel de jigniri sunt sub nivelul meu și, în general, sub nivelul dreptei. Ceea ce voi spune este că egoul lor colectiv umflat este incredibil. Există un motiv pentru care Comisia Europeană este absolut obsedată să „preia conducerea” în probleme morale, cum ar fi schimbările climatice și „drepturile omului”.
Este pentru că ei cred că toate celelalte popoare ale lumii sunt niște idioți.
Și da, asta include și populațiile Statelor Unite și Chinei.
Această noțiune este ridicolă, desigur. America a dominat Europa din punct de vedere economic, politic, social și științific timp de cel puțin un secol. Între timp, chinezii au trecut de la un secol de umilințe la a lua decizii atunci când încheie acorduri cu omologii lor europeni. UE nu ar putea spera să se numească egală cu niciuna dintre ele.
Nu că ar vrea. Nu, europenii se cred superiori amândurora. În pub-urile și restaurantele din jurul instituțiilor UE, glumele pe seama americanilor proști sunt frecvente, la fel ca și cuvintele jignitoare care critică costurile de mediu ale industriei chineze. Nu, ambele țări sunt inferioare clasei bruxelleze. La urma urmei, niciuna dintre populații nu-l poate cita pe Goethe.
Asemenea noțiuni nu dăunează de fapt Chinei sau Statelor Unite, desigur. Ei bine, nu în mod major. Legea serviciilor digitale, la urma urmei, a apărut din acest sentiment nefondat de superioritate etnică deținut de marii jucători europeni, legislația fiind folosită acum pentru a cenzura discursul american și a prejudicia companiile americane. Dar principalele victime ale unor astfel de opinii sunt chiar europenii. La urma urmei, dacă nu poți recunoaște că ai fost depășit de foștii tăi rivali geopolitici, ce speranță ai să vrei vreodată să te schimbi?, spune sursa citată.
O patologie mintală
Refuz să numesc asta rasism. Este pur și simplu o insultă prea slabă în acest moment. Prefer termenul „etnonarcisism” sau poate „euronarcisism”. Este o patologie mintală care afectează continentul de mult timp, afecțiunea devenind din ce în ce mai cronică pe zi ce trece.
UE este o harababură. Nu este vorba doar de imigrație sau progresism. Continentul a eșuat în problemele comerțului, producției, energiei, inovării științifice, creării de locuri de muncă, locuințelor, infrastructurii și o mulțime de alte domenii.
Această tendință pare să se accelereze, chiar și domenii în care țările UE dominau înainte – cum ar fi piața auto – aceste domenii fiind acaparate de China și Statele Unite, pe măsură ce lumea devine electrică. Și, în loc să folosim acest moment ca un semnal de alarmă pentru eșecurile noastre, atât de mulți dintre noi ne autoizolăm printr-o noțiune falsă de supremație. Că aceste națiuni mai tinere nu știu cu adevărat ce fac și că nu vor avea niciodată cultura pură de care se presupune că ne bucurăm aici.
Este un mecanism de adaptare. Unul bazat pe ficțiune pură. Restul lumii accelerează, în timp ce noi stagnăm în propriul nostru sentiment de importanță.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
