Georgiana Arsene, director New York Magazin România
17.04.2024
Indiferent de cine va câștiga alegerile prezidențiale din noiembrie, America va fi probabil martoră la noi explozii de protest, care vor dezvălui un pesimism și o furie care amenință să devină norma în politica americană. Națiunea trebuie să se unească pentru a recrea o cale de mijloc, scrie Michael Auslin, doctor la Hoover Institution, Universitatea Stanford.
În timp ce Donald Trump se luptă să devină doar al doilea președinte care răzbună o înfrângere la realegere, nu este o ironie minoră faptul că în 2024 se împlinesc 50 de ani de când Richard Nixon a demisionat în dizgrație de la președinție. Niciun alt președinte nu a fost la fel de înjurat ca Nixon și Trump. Cu toate acestea, înfrângerile lui Nixon în 1974 și ale lui Trump în 2020 au făcut prea puțin pentru a restabili încrederea în republica constituțională. Dacă nu cumva, plecările lor au dus la mai mult partizanat și cinism. Indiferent de cine va câștiga în noiembrie, America va asista probabil la noi izbucniri de proteste, dezvăluind un pesimism și o furie care amenință să devină norma în politica sa.
Jumătate de secol de când Nixon și-a dat ultimul salut de pe Marine One de pe peluza de sud a fost martor la triumful Americii în Războiul Rece și la așa-numitul moment de „hiperputere”, dar și la 11 septembrie 2001, la decenii de luptă în Orientul Mijlociu, la marea recesiune, la revoltele lui George Floyd și la Covidi. Toate au părut să-i întoarcă și mai mult pe americani unii împotriva altora. Dacă nu este controlată, normalizarea cinismului și demonizarea adversarilor politici de astăzi ar putea amenința însăși structura sistemului său politic.
Când Nixon și Trump au părăsit funcția, succesorii lor au proclamat că a început o eră de redresare națională. Cu toate acestea, dezamăgirea s-a instalat curând, deoarece administrațiile președinților Ford și Carter au cunoscut dificultăți economice acasă și instabilitate în străinătate, nu foarte diferite de provocările care îl copleșesc în prezent pe Joe Biden. Ceea ce ar fi trebuit să fie un moment de reafirmare a valorilor americane a dus, în schimb, la o dezamăgire generalizată și la critici suplimentare ale unui sistem american în criză. În mod paradoxal, în același timp, președinția nu a făcut decât să devină tot mai imperială de-a lungul jumătății de secol de la Nixon la Trump, șefii executivi ocolind Congresul în toate domeniile, de la declanșarea războiului până la utilizarea de ordine executive.
În opinia lui Michael Austlin, în ciuda tuturor disputelor legate de alegeri și de președinți, toate aceste pasiuni nu sunt decât reflectarea unei crize mai profunde a democrației, poate chiar a modernității înseși.
Actuala stare de rău a Americii este un amestec puternic de mai multe surse: pentru unii este teama de a rămâne în urmă din punct de vedere economic, pentru alții cea a criminalității urbane aparent galopante; unii deplâng subminarea valorilor tradiționale, în timp ce alții cred că o teocrație le va lua drepturile; unii avertizează că sistemul educațional a devenit o fabrică de îndoctrinare, în timp ce alții afirmă că rasismul pătrunde în toate aspectele societății. Pentru mulți, problemele țării par atât de greu de rezolvat încât nu pot fi rezolvate, ceea ce duce la o „eră a furiei” neîntreruptă, condusă de o presă senzaționalistă și de extremiștii din ambele tabere, ale căror lupte erodează și mai mult societatea civilă și subminează încrederea în democrație.
Nimic din toate acestea nu vrea să minimalizeze diferențele serioase și reale de politică cu care se confruntă americanii, dar, pe măsură ce cunoștințele de educație civică scad, extremele devin mai puternice, atacând acomodarea și compromisul necesare pentru o relație constructivă și civilizată. Iar președinții au devenit mai degrabă paratrăsnete decât simboluri ale unității, competenței și hotărârii naționale.
Există măsuri care ar putea fi adoptate pentru a repara structura civică? Ar trebui revigorat studiul educației civice și al istoriei? Să se instituie serviciul național obligatoriu? Să se înființeze o versiune națională a Corpului Păcii? Toate sunt idei lăudabile și poate că ar ajuta la creșterea înțelegerii și toleranței reciproce. Poate că nu, pentru că cinismul și reaua voință politică par a fi aproape de un punct de inflexiune. Statele Unite sunt tot mai divizate în privința întrebărilor „a cui este istoria, a cui este educația civică?” și, fără a le rezolva, serviciul național sau alte paliative vor fi neputincioase pentru a unifica națiunea.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
Bine ar fi sa revina Donald Trump la presidentia Americii! Dar oare se va intampla? Eu am dubii, pentru ca oamenii din spatele lui Biden, au interese mari in Ucraina!