Vedere de la Beijing: Va lua Europa în sfârșit în serios autonomia sa strategică?
Daniel George
10.05.2026
Pe măsură ce umbrela americană este retrasă, Europa pare să se trezească în sfârșit la adevărata urgență: trebuie să-și ia destinul în propriile mâini, scrie Global Times.
După ce Washingtonul a anunțat retragerea a mii de soldați americani din Germania, liderii europeni, reuniți la Erevan, Armenia, pentru o reuniune a Comunității Politice Europene, „au dat dovadă de curaj”, dar au avertizat că „aceasta este o dovadă că Europa trebuie să se mobilizeze pentru propria securitate și rapid”, potrivit AFP.
„Se vorbește de mult timp despre retragerea trupelor americane din Europa”, a declarat Kaja Kallas, șefa politicii externe a UE. „Dar, bineînțeles, momentul acestui anunț vine ca o surpriză.”
Președintele francez Emmanuel Macron a declarat: „Europenii își iau destinul în propriile mâini, își sporesc cheltuielile pentru apărare și securitate și își construiesc propriile soluții comune.”
Chiar înainte de anunțul SUA, Joschka Fischer, fostul ministru de externe și vicecancelar al Germaniei, a spus-o direct într-un articol despre Proiectul Dyndicate: „Pregătiți sau nu, viitorul post-american al Europei a sosit.” El a susținut că „europenii trebuie să accepte că sunt deja pe cont propriu”.
Tensiunile transatlantice au escaladat de când SUA și Israelul au lansat atacuri militare împotriva Iranului, iar acestea au atins un nou nivel recent, când Washingtonul a amenințat că va retrage trupele din Germania, Spania și Italia – invocând reticența lor de a sprijini operațiunile din Strâmtoarea Hormuz.
Garanții care nu mai sunt garantate
Realitatea cu care se confruntă Europa acum este că garanțiile de securitate ale SUA nu mai sunt garantate. În plus, accesul la piață devine o altă pârghie de presiune politică a SUA: să se alinieze sau să plătească prețul economic. Pe 1 mai, Washingtonul a anunțat că va crește tarifele la 25% pentru mașinile și camioanele europene.
Dezacordul fundamental este clar: Washingtonul dorește ca Europa să ajute la suportarea costurilor militare ale operațiunilor sale din Orientul Mijlociu, în timp ce multe țări europene nu doresc să fie atrase într-un război care nu este al lor. De aici și acest nou val de apeluri la autonomie strategică.
Încă din vremea fostului președinte francez Charles de Gaulle, politicienii europeni au repetat apelul la „autonomie strategică”. Expresia a răsunat în declarațiile și discursurile la summituri. Cu toate acestea, aceasta a rămas în mare parte pe hârtie.
Interesele dintre SUA și Europa se suprapun uneori. În momentele critice, răspunsul a fost prea des: nu neapărat. NATO nu mai este alianța militară strâns unificată pe care odinioară pretindea că este. Și există un conflict de interese tot mai mare între membrii săi.
Războiul din Ucraina a demonstrat deja acest lucru în mod clar. În timp ce Washingtonul a profitat de pe urma conflictului, Europa a suportat o mare parte din factură – plătind pentru armele trimise Ucrainei și impunând sancțiuni radicale Rusiei. În schimb, Europa a pierdut în mare parte accesul la petrolul și gazele rusești. Prețurile la energie au crescut vertiginos, competitivitatea exporturilor a avut de suferit, iar costul vieții pentru cetățenii obișnuiți a crescut brusc.
A lipsit voința, nu forța economică
Timp de decenii, Europa nu a reușit să obțină o autonomie strategică reală – nu pentru că i-ar fi lipsit forța economică, ci pentru că nu a avut suficientă voință strategică. Va fi oare diferit de data aceasta? La sfârșitul lunii aprilie, Germania a dezvăluit prima strategie militară pentru Bundeswehr (forțele armate germane), cu scopul clar de a o transforma în cea mai puternică forță convențională a Europei.
Totuși, autonomia strategică reală merge mult dincolo de consolidarea militară. Aceasta necesită o viziune mai largă: o poziție mai pragmatică față de alte țări importante pentru a scăpa de confruntarea cu sumă nulă și dorința de a reduce neîncrederea excesivă față de ceilalți prin depășirea barierelor comerciale și a politicilor discriminatorii. Acest lucru ar putea oferi economiei Europei un impuls mult necesar și s-ar putea dovedi o mișcare inteligentă în lumea multipolară de astăzi.
Pentru Europa, autonomia strategică nu este o alegere – este o întrebare obligatorie la care trebuie să se răspundă. În această eră de profunde schimbări globale, va lua Europa în sfârșit în serios autonomia sa strategică? Răspunsul s-ar putea să nu vină peste noapte, dar istoria își poate aminti de primăvara anului 2026 ca un punct de cotitură esențial.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
