Scriitor american: Harris – o entitate fabricată, creată în pântecele presei
Daniel George
11.11.2024
Aceste alegeri au fost unele tensionate. Nu a mai fost loc pentru întrebări relaxate, glumețe, gen „cu ce candidat ai prefera să bei o bere?” – scrie Peter Van Buren în The American Conservative.
Peter Van Buren este autorul cărților We Meant Well: How I Helped Lose Battle for the Hearts and Minds of the Iraqi People; Hooper’s War: A Novel of WWII Japan și Ghosts of Tom Joad: A Story of the 99 Percent.
Trump este un om furios care reprezintă alegătorii furioși. Harris era supărata că lucrurile nu mergeau cumar fi vrut ea. A exprimat constant ideea lui Hillary: „cum aș putea să pierd în fața unui tip ca Trump?”
Ambele părți au dat prioritate atacurilor personale, lăsând politica în planul secund. Uneori părea ca vedem niște certuri cu strigături precum certurile din recreație, la școala elementară. Dar până la urmă a fost mult mai serios decât atât. Harris a pierdut pentru că a încercat să facă din Trump „un fascist”. Acesta a fost argumentul ei suprem. Nimeni nu a mai ascultat-o. Strigase pentru ultima oară „vine lupul!”.
Ca să fim corecți, trebuie să spunem că Harris a pierdut pentru că este complet necalificată pentru cel mai greu job din lume, remarcându-se ca vicepreședinte al Nimicului. Un costum gol și atâta tot. O candidată creată în pântecele presei, cu un trecut care se presupune că nu a contat și un viitor la fel de vag precum amintirile ei despre acel trecut. Ea a avut o singură slujbă – granița – și a făcut o misiune regală din a nu face nimic într-un domeniu cu multe probleme. Astfel, s-a ajuns ca mii de migranți (folosim cuvântul ca termen generic, pentru că nimănui din casa Harris nu-i păsa dacă acei imigranți erau legali, ilegali, azilianți, proveniți din popoare protejate sau orice hocus-pocus ar putea oferi sistemul american de imigrare), spune Peter Van Buren.
Acesta subliniază că Harris nu a făcut nimic substanțial ca vicepreședinte. Ba chiar a înrăutățit situația. Nu a conceput planuri sau politici reale pentru președinția ei, în afară de a oferi bani. Întrebările de softball din mass-media mainstream, mereu obediente, au fost întâmpinate cu răspunsuri tot mai vagi, bucăți de biografie și remarci ciudate și urâte la adresa lui Trump. Acesta era prezentat peste tot ca „Orange Man Bad”, iar electoratul se săturase. Majoritatea americanilor îl știau pe Trump, și de bun și de rău. În schimb, mulți americani au rămas nesiguri în legătură cu Harris și ce reprezintă ea. În fundal, inflația și cea mai rapidă creștere a ratelor dobânzilor de la începutul anilor 1980 au zguduit încrederea în administrația Biden. Iar oamenii care muncesc – se îngrijorează mult mai mult pentru ziua de salariu decât pentru 6 ianuarie, ziua când a avut loc asaltul asupra Capitoliului.
Publicul nu mai înghițea vorbe goale. La întrebarea dacă Trump sau Harris „ar face o treabă mai bună” de „apărare împotriva amenințărilor la adresa democrației”, 43% l-au ales pe Trump, și numai 40% au ales-o pe Harris. A fost același rezultat ca atunci când a fost nominalizat Biden. În timp ce peste jumătate din respondenți au spus că amenințările la adresa democrației sunt importante pentru ei, alegătorii au avut mai multă încredere în Trump (44%) decât în Biden (33%), pentru a proteja democrația. Alegătorii, prezentați pe platforma 2WAY a lui Mark Halperin, au comentat că remarcile lui Harris, care îl comparau pe Trump cu Hitler, au fost dezamăgitoare. Lumea nu mai credea că viepreședintele ar putea câștiga alegerile cu asemenea declarații.
Când îți bazezi campania pe insultarea amintirilor supraviețuitorilor actuali ai Holocaustului în scop politic, rămâi fără benzină. Kamala Harris a ajuns acolo unde a ajuns pentru că nu avea o legătură reală cu poporul american. Era o entitate fabricată, plină de sloganuri, paranoice la început, insulte amare la final. Dispariția ei din viața publică pare inevitabilă, spune comentatorul.
