Daniel George
06.07.2026
Suveranitatea în secolul XXI nu se mai măsoară doar prin teritoriu, capacitate militară sau instituții politice. Depinde din ce în ce mai mult de cine controlează infrastructura care permite economiilor să funcționeze, scrie Nicoletta Kouroushi în The European Conservative.
Nicoletta Kouroushi este politolog și jurnalistă stabilită în Cipru. Lucrările sale au apărut în publicații precum Middle East Forum, Modern Diplomacy și Geostrategic Forecasting Cooperation. Deține un master în Studii Internaționale și Europene de la Universitatea din Pireu.
Sprijinirea monedei euro digitale de către Comisia pentru Afaceri Economice și Monetare (ECON) a Parlamentului European marchează mai mult decât un nou pas în transformarea digitală a Europei. Aceasta reflectă o schimbare mai amplă în modul în care Uniunea Europeană înțelege suveranitatea într-o lume din ce în ce mai interconectată.
Anilor de zile, autonomia strategică a fost asociată în mare măsură cu apărarea, securitatea energetică sau politica industrială. Cu toate acestea, factorii de decizie politică europeni recunosc din ce în ce mai mult că infrastructura financiară nu este mai puțin strategică. Într-o lume în care concurența economică și rivalitatea geopolitică se intersectează din ce în ce mai mult, capacitatea de a controla sistemele prin care se circulă banii a devenit o dimensiune importantă a puterii politice.
O mare parte a dezbaterii publice din jurul monedei euro digitale s-a concentrat pe caracteristicile sale tehnice. De exemplu, dacă va proteja confidențialitatea, cum va coexista cu băncile comerciale sau dacă europenii au nevoie de fapt de o altă opțiune de plată digitală. Acestea sunt întrebări legitime, dar riscă să ascundă contextul strategic mai larg: moneda euro digitală nu este în primul rând un răspuns la schimbările tehnologice, ci la conștientizarea tot mai mare a Europei cu privire la dependența sa.
Infrastructuri operate de non-europeni
Astăzi, majoritatea plăților digitale efectuate în zona euro se bazează în cele din urmă pe infrastructuri dezvoltate și operate de companii non-europene. Visa și Mastercard procesează marea majoritate a plăților cu cardul, în timp ce Apple Pay și Google Pay modelează din ce în ce mai mult ecosistemul portofelului digital.
Consumatorii europeni observă rareori această dependență, deoarece aceste sisteme funcționează eficient. Însă evoluțiile geopolitice recente au demonstrat că eficiența nu mai este singurul criteriu care ghidează politica europeană. Reziliența, controlul și autonomia strategică au devenit considerații la fel de importante.
Această schimbare face parte dintr-o transformare mai amplă în procesul de elaborare a politicilor europene. Invazia Rusiei în Ucraina a expus riscurile unei dependențe excesive de furnizorii externi de energie. Pandemia a scos la iveală vulnerabilități în lanțurile de aprovizionare globale, în timp ce dominația Chinei în materiile prime critice, baterii și producție avansată a obligat Bruxelles-ul să își regândească politica industrială.
BCE ar fi garantul
Moneda euro digitală ar trebui înțeleasă mai puțin ca un nou mijloc de plată și mai mult ca un nou strat al infrastructurii financiare europene. Banca Centrală Europeană a susținut în mod constant că proiectul ar completa, mai degrabă decât ar înlocui, serviciile bancare comerciale și de numerarexistente. Băncile și furnizorii de plăți ar continua să distribuie moneda digitală, în timp ce Banca Centrală Europeană (BCE) ar garanta valoarea acesteia ca monedă publică.
Compromisurile recente la care s-a ajuns în Parlamentul European au urmărit să păstreze acest echilibru, abordând preocupările legate de stabilitatea financiară, confidențialitate și rolul continuu al băncilor comerciale. Se așteaptă o fază pilot înainte de orice introducere la scară largă, cu o posibilă lansare preconizată spre sfârșitul deceniului.
Suveranitatea monetară a devenit parte a vocabularului strategic mai larg al Europei. Pe măsură ce Uniunea dorește o mai mare autonomie în domeniul energiei, apărării, tehnologiei și producției industriale, infrastructura financiară este privită din ce în ce mai mult prin aceeași lentilă geopolitică.
Euro digital nu va determina de unul singur viitorul strategic al Europei, ci ilustrează o transformare mai amplă în gândirea europeană. Dezbaterea privind euro digital nu se referă, în cele din urmă, la moneda digitală. Este vorba despre intenția Europei de a-și asuma fundamentele propriei suveranități economice.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Abonați-vă la canalul nostru de YouTube: New York Magazin România
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com

