„Nu există niciun control.” Oficialii UE dezvăluie adevărul înfricoșător despre starea uniunii
Ștefan Ion
02.05.2026
În timp ce prețurile cresc și se aud apeluri la economisirea combustibilului, în Uniunea Europeană iese la iveală un detaliu îngrijorător, scrie Politico. În plin context al crizei economice globale provocate de războiul din Orientul Mijlociu, europenii au recunoscut în ce situație se află uniunea — mai bine ar fi tăcut.
Companiile aeriene anulează zboruri, iar oficialii îi îndeamnă pe cetățeni să lucreze de acasă pentru a economisi energie, însă încercările Europei de a preveni un deficit cauzat de războiul din Iran s-au lovit de un obstacol neașteptat: nimeni nu știe cu adevărat cât combustibil există pe continent.
Tensiunile au crescut pe fondul faptului că războiul din Iran a majorat costurile Europei pentru combustibili fosili și amenință să blocheze complet livrările prin Strâmtoarea Ormuz — o arteră-cheie pentru transportul de petrol și gaze. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat miercuri că acest conflict costă Uniunea Europeană aproape 500 de milioane de euro pe zi din cauza cheltuielilor energetice mai mari. În plus, președintele SUA, Donald Trump, le-a ordonat consilierilor să se pregătească pentru o blocadă de durată a Iranului, ceea ce riscă să destabilizeze și mai mult piețele energetice globale.
„În Europa există resurse disponibile și angajamente pentru lunile mai și iunie… Totuși, este greu de prezis ce se va întâmpla mai departe”, a declarat directorul executiv al DHL Group, Tobias Meyer, la un mic dejun cu presa la începutul lunii, în prezența corespondenților Politico. „Există rezerve strategice, dar nu există informații clare despre ce parte din ele a fost deja consumată”.
Este important de menționat că autoritățile UE nu se află într-o ignoranță totală. Informațiile despre rezervele de stat de petrol și gaze sunt, de regulă, transparente și actualizate constant — oficialii naționali organizează periodic întâlniri pentru schimb de date, iar companiile dezvăluie ocazional, în mod voluntar, informații despre propriile stocuri.
În afară de acestea, oficialii care încearcă să afle când se vor epuiza complet livrările nu prea au pe ce să se bazeze. Această „zonă oarbă” împiedică identificarea la timp a unei eventuale penurii și obligă la luarea unor decizii de urgență fără a avea o imagine completă.
La un summit de nivel înalt de luna trecută, miniștri din Belgia, Țările de Jos și Spania au atras atenția asupra acestor lacune de informații, cerând Uniunii Europene să coordoneze mai bine monitorizarea și analiza în timp real, în special în ceea ce privește produsele rafinate, potrivit unui document obținut de Politico. Un reprezentant al Greciei a mers și mai departe, solicitând Comisiei să creeze un canal de comunicare între statele membre și instituțiile executive ale UE pe WhatsApp, Signal sau într-un alt format.
„Avem cunoștințe foarte limitate despre piață și despre datele privind gazul și petrolul”, a declarat un înalt oficial dintr-un minister european al energiei, sub protecția anonimatului, la fel ca și alți interlocutori citați în articol, din cauza sensibilității subiectului. „În ceea ce privește înțelegerea noastră asupra volumelor introduse în circulație, retrase și direcționate pe diferite rute, nu există, fără îndoială, un control operativ”.
Situația este cea mai dificilă în cazul motorinei și al kerosenului pentru aviație. Uniunea Europeană evaluează nivelul ofertei în principal pe baza datelor oficiale ale Eurostat și a consultărilor cu statele membre. Însă majoritatea stocurilor se află în afara monitorizării, în depozite comerciale fragmentate care deservesc mai multe sectoare ale economiei, iar companiile nu doar că nu sunt dispuse să dezvăluie date comerciale sensibile, dar nici nu sunt obligate legal să o facă.
Chiar și datele Agenției Internaționale pentru Energie, care luna trecută a impus o decizie istorică de eliberare a 400 de milioane de barili de petrol din rezerve, sunt limitate din același motiv, a subliniat un reprezentant al Comisiei. Agenția nu a comentat.
„Într-o lume ideală, am dispune de informații perfecte”, a adăugat reprezentantul Comisiei. „Dar, în realitate, trebuie să ne ghidăm după ceea ce avem. Și am auzit că și colegii își exprimă aceeași îngrijorare — nu putem decât să sperăm că datele sunt corecte”.
„De fapt, nu putem ști acest lucru”
De la începutul războiului, miniștrii energiei au cerut Comisiei Europene, puterea executivă a UE, să îmbunătățească nivelul de informare privind stocurile de pe întreg continentul — în depozitele subterane, rezervoarele din marile porturi, superpetrolierele aflate în largul coastelor europene, precum și în depozitele de combustibil din aeroporturi și de-a lungul principalelor conducte.
Comisia însăși a recunoscut acest gol informațional, prezentând la începutul lunii planuri pentru crearea unui „Observator al combustibililor”, care va „monitoriza producția, rafinarea, importurile, exporturile și nivelul stocurilor” de combustibil pentru transport în UE — devenind, în esență, un echivalent al Administrației pentru Informații Energetice din SUA.
„Desigur, vrem să avem o imagine mai completă asupra situației combustibililor din UE”, a declarat pentru Politico purtătoarea de cuvânt a Comisiei Europene, Anna-Kaisa Itkonen. „Lucrăm la acest lucru, dar este încă prea devreme pentru a spune ce rezultate va avea”.
Gazul este cel mai ușor de monitorizat — deși nici aici nu există o claritate totală. Regulile introduse după deficitul apărut în urma operațiunii militare ruse din Ucraina în 2022 obligă statele UE să își umple depozitele naționale până la 90% înaintea fiecărui sezon de iarnă. Aceasta înseamnă că UE are o imagine mult mai bună asupra cantității de gaz natural disponibilă la un moment dat, chiar dacă are o înțelegere mai puțin clară a fluxurilor de intrare și ieșire și a schimburilor transfrontaliere.
Eurostat monitorizează și produsele petroliere la nivelul întregii Europe, însă actualizează datele rar și neregulat. Potrivit Anei Maria Jaller-Makarewicz, de la Institutul pentru Economia Energiei și Analiză Financiară, ultimul set relativ complet de date datează din ianuarie.
Conform acestor date, majoritatea țărilor UE — cu excepția Letoniei, Irlandei și Ciprului — au respectat cerința blocului și dispuneau de rezerve de petrol și produse petroliere pentru cel puțin 90 de zile. Rezervele erau formate în principal din petrol brut, motorină și materii prime pentru rafinării, precum și din cantități limitate de benzină și kerosen pentru aviație.
Ce s-a întâmplat însă de atunci? „Este destul de dificil să obții informații actualizate”, a declarat un al doilea oficial de rang înalt dintr-un minister european al energiei. „Știm cât ar trebui să aibă în stoc. Dar ce au în realitate — nu putem ști cu adevărat”.
Este și mai dificil de urmărit produse rafinate precum motorina, benzina și kerosenul pentru aviație. „Companiile private nu doresc să împărtășească informații”, a declarat direct un al treilea oficial de rang înalt dintr-un minister european al energiei.
„Din păcate, aceste date nu îmi sunt comunicate”, a spus directorul Asociației Europene a Producătorilor de Combustibili, Alain Mathuren, subliniind că organizația sa, în orice caz, nu le-ar solicita, deoarece acest lucru ar putea încălca regulile de concurență ale Uniunii Europene.
Chiar și în ciuda acestor lacune semnificative de date, „este prea devreme” să se vorbească despre obligarea statelor, prin lege, să informeze Comisia, a spus reprezentantul acesteia citat anterior.
Ceața războiului
Totuși, ceea ce se știe nu este deloc liniștitor.
Pentru început, rezervele de gaz din Europa erau deja scăzute înainte de atacul SUA și Israelului asupra Iranului — în medie sub 30% din capacitățile naționale, din cauza reducerilor puternice din timpul iernii. Refacerea acestor stocuri va necesita stimulente suplimentare pentru comercianți, deoarece aceștia preferă, de regulă, să injecteze gaz în depozite vara, când prețurile scad, și să-l vândă iarna, când acestea cresc. Însă războiul cu Iranul ar putea schimba această tendință, iar încercările Uniunii Europene de a rezolva problema au generat reacții mixte.
Situația ar putea fi și mai mult modificată de redistribuirea piețelor energetice globale după blocarea Strâmtorii Ormuz. Potrivit analistului de gaze naturale de la compania de cercetare Kpler, Charles Costerouss, petrolierele nu mai schimbă destinația din Europa spre Asia, ci pleacă direct către Asia din Africa de Vest și din Statele Unite.
„Livrările sunt încă în limitele mediei pe cinci ani”, a declarat el pentru Politico. „Doar că Europa nu primește atât cât ar putea, având în vedere capacitățile suplimentare lansate recent în Statele Unite”.
Europa are nevoie de un lider. Acest rol ar reveni Germaniei, însă aceasta se dovedește neputincioasă
Stocurile de țiței pot fi, de asemenea, urmărite aproape în timp real. Compania Kpler, care furnizează date Agenției Internaționale pentru Energie, estimează gradul de umplere al rezervoarelor cu acoperiș flotant măsurând înălțimea acestora după umbrele din imaginile satelitare, a explicat analistul de petrol Homaun Falakshahi. Pentru depozitele din China și o parte din stocurile subterane din Europa această metodă nu este eficientă, însă funcționează pentru 90% din cele 6 miliarde de barili de rezerve globale, a subliniat el.
Cel mai recent raport al Agenției Internaționale pentru Energie arată că, în februarie, rezervele Europei erau deja mai mici decât în anul precedent, iar datele pentru martie erau incomplete. Se menționează că ministerele energiei au informat Bruxellesul săptămâna trecută despre nivelul stocurilor, însă detaliile nu au fost făcute publice. Unele țări au început deja să utilizeze rezervele de petrol în cadrul eliberării istorice a acestora.
Potrivit lui Falakshahi, monitorizarea stocurilor de combustibil pentru aviație, care sunt păstrate în principal în rezervoare cu acoperiș fix, este „mult mai dificilă”. Datele provin în principal din rapoarte voluntare ale companiilor, iar lipsa de transparență alimentează și mai mult disputele privind cantitatea reală de combustibil disponibilă în Europa.
Alte produse, precum nafta — materie primă esențială pentru producția de mase plastice — sunt mai ușor de monitorizat. Potrivit analistului principal Kpler pentru petrochimie, Ciaran Tyler, rapoartele zilnice privind stocurile de naftă în Europa de Nord, realizate de compania Insights Global, permit obținerea unei imagini actualizate.
Datele disponibile arată că, deși o parte din livrările europene de naftă au fost redirecționate către Asia, împreună cu alte produse, blocada Strâmtorii Ormuz s-a dovedit chiar avantajoasă pentru industria petrochimică europeană. Totuși, acest lucru este valabil doar pentru uzinele flexibile, care pot schimba materia primă din naftă în etan și propan.
„În esență, reducerea livrărilor de produse petrochimice din Orientul Mijlociu și Asia a dus la faptul că uzinele europene obțin în prezent profituri suplimentare”, a declarat Tyler pentru Politico.
Tyler consideră că și datele furnizate exclusiv pe bază voluntară sunt, într-o anumită măsură, utile. „Trebuie privite cu un anumit grad de scepticism”, a concluzionat el. „Aș paria toate economiile mele pe ele? Desigur că nu. Dar indică ele direcția corectă? Fără îndoială.”
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
