Germania, captivă între terorism și impotența corectă politic a statului
Teodor Ionescu
22.05.2025
Duminică dimineață devreme, Germania a fost lovită de terorismul islamist din nou. Cinci persoane au fost grav rănite, două dintre ele în stare critică, într-un atac cu cuțitul. Autorul crimei, identificat ca fiind un refugiat sirian în vârstă de 35 de ani, a fost în cele din urmă găsit și arestat de poliție marți, 42 de ore mai târziu. Se pare că a intrat ilegal în Germania acum doi ani. Alți rezidenți ai adăpostului său de azil au declarat reporterilor că acesta a menținut legături strânse cu cercurile islamiste – o afirmație susținută de dovezi găsite în camera sa în timpul anchetei poliției.
Germania se află într-o situație gravă. Și înființarea sa — deși poliția a depus o treabă lăudabilă în urmărirea făptașului — rămâne incapabilă să controleze amenințarea teroristă persistentă, atrage atenția un articol din The European Conservative.
Țara se află acum aproape în al zecelea an de criză. Un raport din 2017 al renumitului Institut American pentru Studii Germane Contemporane a descris anul 2016 drept „un an de criză pentru securitatea internă germană”. În acel an, în Germania au avut loc cinci atacuri teroriste, iar alte șapte au fost dejucate de autoritățile de securitate. „S-a răspândit percepția că începuse o nouă eră de riscuri sporite la adresa securității interne”, se arată în raport – o constatare din păcate premonitorie.
Atacurile ucigașe ale solicitanților de azil — în trenuri, centre comerciale sau piețe — au devenit atât de frecvente încât multe dintre ele nici măcar nu mai apar pe prima pagină a ziarelor. Atacul de la Bielefeld, de exemplu, a fost tratat luni doar ca una dintre multele știri, niciun politician nefiind nevoit să viziteze locul.
Această lipsă de atenție nu este atât un simptom al unei periculoase amorțiri a simțurilor sau al unei resemnări. Mai degrabă, dezvăluie teama profundă a sistemului de a pierde controlul asupra opiniei publice. Nu există nimic de care sistemul să se teamă mai mult decât de furia și indignarea cetățenilor săi, motiv pentru care a promovat ideea că fiecare atac este doar un eveniment profund tragic – o excepție într-o situație altfel stabilă (sau, în cel mai rău caz, ceva ce, în cele din urmă, nu poate fi prevenit).
Mesajul urgent transmis de susținătorii guvernului după fiecare atac major este că teroarea nu trebuie „instrumentalizată” de populiști. Acesta a fost apelul de după atacul islamist de la München din februarie anul acesta, soldat cu doi morți și patruzeci de răniți, mesajul principal fiind că „incidentul nu trebuie folosit pentru a incita la ură”.
La un an după atacul de la Mannheim, unde un presupus extremist islamist a înjunghiat șase persoane la un miting anti-islam, ucigând un ofițer de poliție, discuția ia o turnură similară. Deoarece un polițist a fost ucis brutal, acest incident a primit o atenție deosebită. Va avea loc o priveghi oficială pe 31 mai, ziua comemorării incidentului. În același timp, însă, s-au exercitat presiuni semnificative asupra organizației Pax Europa — împotriva căreia a fost îndreptat atacul și ai cărei membri au fost, de asemenea, grav răniți — pentru a-și anula propriul eveniment planificat. „31 mai este o zi de doliu tăcut și de comemorare demnă a colegului nostru Rouven Laur, care a fost ucis în timpul exercitării atribuțiilor. Faptul că un grup precum «Pax Europa» își organizează propria priveghi […] este ceva ce considerăm ireverențios și o instrumentalizare motivată politic a unui eveniment tragic”, a declarat un purtător de cuvânt al sindicatului poliției.
Aceste încercări de a îmbuna publicul și de a pretinde că nu există nimic politic în răspândirea amenințării islamiste sunt la fel de nesincere pe cât sunt de toxice. Ei au creat situația bizară în care publicul german se confruntă cu un pericol pe care nu are voie să îl abordeze sau să îl înfrunte în mod deschis. În circumstanțe normale, ne-am aștepta ca publicul să fie văzut ca cel mai bun aliat al celor însărcinați cu combaterea unei amenințări imediate. Nicio țară, de exemplu, nu poate purta un război împotriva unui agresor fără sprijinul cetățenilor săi. Totuși, în cazul islamismului, statul își privește cetățenii cu o suspiciune înfricoșătoare, crezând că mulți dintre ei, dacă nu sunt „controlați”, s-ar năpusti asupra vecinilor lor musulmani – devenind bigoți rasiști care le-ar conduce țara pe calea către un nou al Treilea Reich.
Această atitudine insultă marea majoritate a celor care trăiesc în Germania și face din stat un aliat neintenționat al islamiștilor. Se știe de mult timp că islamiștii folosesc retorica unui presupus rasism antimusulman al „Occidentului” în propria propagandă pentru a-și justifica lupta împotriva populației țării gazdă. Este o ironie tristă și înfricoșătoare că spectrul „rasismului antimusulman” a devenit un strigăt de luptă atât pentru islamiștii radicali, cât și pentru sectoare ale elitei germane, dornice să se prezinte ca fiind superioare din punct de vedere moral în lupta lor împotriva populismului.
Nu există o soluție ușoară sau rapidă la amenințarea islamistă. Autorii, acționând ca lupi singuratici, atacând „ținte vulnerabile” ușoare, fac imposibilă prevenirea tuturor cazurilor de către autorități. Totuși, este adevărat și că forțele de securitate nu au reușit niciodată să se concentreze pe deplin pe avertizarea asupra amenințării islamiste, deoarece politicienii se concentrează în mod repetat pe combaterea extremismului de dreapta – o campanie care i-a costat pe contribuabili milioane de dolari.
Renania de Nord-Westfalia, unde se află Bielefeld, tocmai a deschis un centru de raportare pentru a combate „rasismul antimusulman” – fiind în același timp statul federal care a suferit cele mai multe atacuri islamiste. De asemenea, este casa a mii de islamiști radicali și a fost locul uneia dintre cele mai alarmante demonstrații islamiste de anul trecut, cu mii de bărbați războinici (femeile au mers separat) cerând un califat.
Un alt paradox semnificativ este acela că criticii radicali ai islamului, precum Michael Stürzenberger de la Pax Europa, au fost aduși în fața instanțelor și chiar au primit pedepse cu închisoarea – în timp ce statul se dovedește în mod regulat incapabil să deporteze solicitanții de azil respinși, cu istoric violent.
Cu o astfel de poziție adversă față de propria populație, statul nu va putea niciodată să țină sub control problema terorismului. În realitate, adesea indivizi curajoși au intervenit – adesea riscându-și viața – pentru a preveni pagube și mai mari. În Aschaffenburg, un bărbat în vârstă de 42 de ani a fost ucis în timp ce alerga să-i ajute pe copii mici și pe îngrijitorul lor – salvând viețile multor altor copii, potrivit rapoartelor poliției. La fel de impresionantă este povestea unui chelner care a oprit un taximetrist (un solicitant de azil din Iordania) care încerca să calce femei în Essen și Köln. Și la Bielefeld, curajul și hotărârea fanilor fotbalului le-au permis să-l învingă pe făptaș. Leziunile faciale ale atacatorului și armele scăpate în urma acestei confruntări au ajutat în mod decisiv poliția să procedeze la arestarea acestuia.
Cu siguranță există unii care își exprimă nemulțumirea prin sentimente antimusulmane. De asemenea, a existat o teroare feroce de dreapta împotriva musulmanilor (crimele din clandestinitatea național-socialistă din 2000-2007). Însă marea majoritate a germanilor nu simt decât un dispreț profund pentru izbucnirile antimusulmane.
Dacă mulți sunt de acord cu evaluarea comentatorului NZZ, Marc Felix Serrao, conform căreia migrația în masă a dus la o brutalizare a țării, aceasta nu este o expresie a rasismului, ci o reacție la problemele grave din ultimii ani și la rezistența încăpățânată a autorităților de a le aborda. Incompetența statului și teama elitelor față de mase au, dacă nu au cauzat problema, cu siguranță au exacerbat-o.
Nicio țară și niciun cetățean al acesteia nu ar trebui să tolereze genul de atacuri violente pe care le suferă Germania. E timpul ca cetățenii să se enerveze serios.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com.
