Spațiul Schengen, în criză
Daniel George
03.07.2025
După 40 de ani, experimentul Uniunii Europene privind frontierele deschise s-a dovedit catastrofal, scrie Lauren Smith în The European Conservative.
Luna trecută s-au împlinit 40 de ani de Schengen – ceea ce ar fi trebuit să fie o aniversare festivă a unei Europe practic fără frontiere. În schimb, ca un semn al vremurilor, pe 1 iulie, Polonia a anunțat reinstituirea controalelor la frontierele cu Germania și Lituania, în urma acuzațiilor că vecinul său occidental „arunca” în secret migranți ilegali în interiorul Poloniei.
Pe 14 iunie 1985, Belgia, Franța, Germania, Luxemburg și Olanda s-au întâlnit în orașul luxemburghez Schengen pentru a semna un acord fără precedent. Acesta ar permite celor 5 țări să elimine controalele la frontierele lor interne, permițând libera circulație a persoanelor, bunurilor și serviciilor între ele.
De atunci, pe măsură ce Uniunea Europeană s-a extins, spațiul Schengen s-a extins și el, mărindu-și suprafața de 9 ori. Cea mai recentă mișcare – la începutul acestui an au fost incluse Bulgaria și România. Astăzi, este format din 29 de țări și garantează libera circulație pentru 450 de milioane de oameni. UE, în mod firesc, consideră acest lucru un succes masiv și una dintre cele mai importante realizări ale blocului comunitar.
Patru decenii mai târziu, există puține motive de laudă pentru Schengen. Ceea ce a fost cândva considerat unul dintre cele mai mari avantaje și succese ale UE a dus la o migrație necontrolată. În punctul culminant al crizei migrației, în 2015, se estimează că 1,83 milioane de persoane au intrat ilegal în UE. Din câte cunoaștem, este cea mai mare strămutare de persoane în Europa într-un singur an de la cel de-al Doilea Război Mondial. Până în 2023, acest număr scăzuse la 385.000, deși chiar și această cifră este extrem de nesustenabilă.
Cei care sosesc ilegal în Europa pot folosi lacunele Schengen pentru a solicita azil acolo. În unele cazuri, solicitanții de azil vor obține statutul de refugiat în puncte de intrare precum Grecia și Bulgaria, doar pentru a-și folosi noile cărți de identitate temporare pentru a călători în Germania, unde pot solicita din nou azil – și, speră ei, se vor bucura de condiții de viață mai bune și de beneficii de stat mult mai generoase.
Schengen poate fi îndrăgit de turiști, de studenții Erasmus și de clasele cosmopolite. Dar restul Europei este cea care trebuie să suporte povara frontierelor deschise – criminalitate, teroare și un aflux nesustenabil de noi sosiți. Când a fost conceput spațiul Schengen în 1985, premisa era un bloc cu controale interne laxe, dar cu frontiere externe puternice. Principiul liberei circulații este fezabil doar dacă se poate garanta că persoanele care se deplasează liber nu reprezintă un pericol sau o povară. Această promisiune a fost flagrant spulberată de UE.
Viziunea romantică a unui continent fără frontiere poate fi încă vie la Bruxelles, dar restul Europei s-a săturat să se confrunte cu consecințele acestei fantezii. Acesta este motivul pentru care dreapta populistă câștigă popularitate în statele membre. Succesul electoral al Alternativei pentru Germania (AfD) din acest an obligă guvernul german să recunoască nemulțumirile generate de frontierele deschise. În Olanda, Geert Wilders – liderul partidului populist de dreapta Partidul pentru Libertate – și-a retras partidul din coaliția de guvernare luna trecută, invocând frustrarea față de refuzul miniștrilor de a implementa politicile de azil intransigente, pentru care mulți oameni au votat. În alte părți, din Suedia până în Spania, sondajele arată că majoritatea s-a săturat de migrația necontrolată.
După 40 de ani, este clar că Schengen nu corespunde scopului său inițial. Ceea ce a fost promis să aducă libertate, pace și prosperitate – nu a adus decât haos.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
