Vedere de la Londra: Companiile private de informații au devenit noii maeștri ai spionajului pe internet
Ștefan Ion
13.10.2024
Pe măsură ce societatea a migrat către internet, au migrat și secretele sale și, prin urmare, a migrat și inteligența, notează „The Engelsberg Ideas”.
Să ne gândim la „deep web”, o parte a internetului care nu este indexată de motoarele de căutare, și la „dark web”, care necesită software specializat pentru a fi accesată. Acestea oferă un grad de anonimat atractiv pentru o varietate de persoane dezagreabile: teroriști, pedofili, traficanți de droguri și infractori cibernetici. Anonimatul este însă superficial.
Să luăm exemplul Flashpoint, o așa-numită firmă de informații privind amenințările. În prezent, aceasta se ocupă în mod normal de date. Prin urmărirea „portofelelor” de criptomonede ale grupurilor extremiste, de exemplu, se pot detecta mișcări anormale care ar putea sugera un atac iminent. Acest tip de informații poate fi semi-secret: ascuns la vedere, accesibil, dar adesea efemer. Joseph Cox, un jurnalist, observă că administratorii camerelor de chat pentru infractori și hackeri de pe Telegram, o platformă de socializare, șterg frecvent mesajele de pe un canal și stabilesc un altul. „Este într-adevăr ca și cum ai pierde o conversație șoptită în bar”. Colectarea acestor mesaje necesită vigilență sau automatizare.
Dacă o abordare este aceea de a observa ceea ce se întâmplă în exterior – pe internet, în săptămâna adâncă și întunecată, în anumite locuri – o alta este aceea de a combina acest lucru cu ceea ce se întâmplă în interiorul propriilor rețele – „în gazdă”. Firmele care construiesc hardware și software cheie – Google pentru e-mail, Microsoft pentru sistemele de operare și Amazon pentru cloud computing, pentru a numi doar câteva – au o perspectivă fără precedent și de neegalat asupra traficului care se deplasează pe rețelele lor. Rezultatul este că aceste companii sunt, într-un fel, cele mai mari agenții de informații prin semnale de pe planetă.
Microsoft urmărește mai mult de 78 de trilioane de „semnale” pe zi.
Aceste companii nu observă doar traficul de pe propriile rețele, ci, asemenea serviciilor de contrainformații, cartografiază și urmăresc activitățile și semnăturile adversarilor lor, inclusiv grupurile de hackeri legate de stat, cunoscute sub denumirea de amenințări persistente avansate sau APT.
Toate acestea reprezintă o oportunitate pentru spionaj. În primul rând, sporește capacitatea de colectare. Să luăm exemplul Războiului din Falklands. America a descoperit că sateliții săi de spionaj, concepuți pentru a supraveghea Uniunea Sovietică, se aflau pe o orbită greșită pentru a ținti spre Atlanticul de Sud („Nimeni nu s-a gândit vreodată că va fi un nenorocit de război în Falklands, pentru numele lui Dumnezeu”, a remarcat Robert Gates, ulterior director al CIA). De atunci, sectorul privat a rezolvat această problemă. Creșterea spectaculoasă a industriei comerciale de sateliți permite statelor să beneficieze de o acoperire aproape totală. Marea Britanie a trecut de la cumpărarea de sute de mii de dolari de imagini din sateliți comerciali în fiecare an la mai multe milioane.
Un al doilea avantaj este că secretele dobândite de agențiile nesecrete pot fi împărtășite mai larg. În ceea ce privește informațiile spațiale, de exemplu, potrivit istoricului Aaron Bateman, Statele Unite împărtășeau rareori imagini din satelit cu aliații lor din NATO, cu excepția Marii Britanii. În unele cazuri, nici măcar nu recunoșteau existența anumitor tipuri de sateliți, cum ar fi cei care colectau emisii radio sau care foloseau radare cu apertură sintetică. Acest lucru a început să se schimbe în 1991, în timpul primului Război din Golf. În prezent, este o rutină pentru guverne să cumpere și să publice imagini satelitare de înaltă rezoluție pentru a scoate la iveală faptele ilicite ale unui adversar.
Cea mai radicală interpretare a tuturor acestor schimbări este că serviciile secrete occidentale sunt stricate și trebuie să înceapă din nou de la zero. „Comunitatea britanică de informații (UKIC) se confruntă cu o provocare existențială”, au susținut Lucy Mason, un fost oficial britanic din domeniul apărării, și Jason M, un oficial semi-anonim din serviciile de informații, într-o lucrare publicată în noiembrie de Alan Turing Institute, un centru de cercetare din Londra care lucrează în strânsă colaborare cu serviciile de informații. ‘Acesta este depășit de furnizorii de informații cu sursă deschisă și de companiile de date’. Autorii au propus un model complet nou, „de la un model în care securitatea națională este asigurată doar de câteva persoane autorizate din organizații închise, puternic centralizate, la un model deschis, colaborativ și interconectat prin concepție”.
Cu siguranță, sursele nesecrete sunt din ce în ce mai importante. La sfârșitul anului 2022, generalul Jim Hockenhull, pe atunci șeful serviciului, a remarcat că sursele deschise contribuie cu aproximativ 20 % la „procesele actuale” ale serviciilor britanice de informații pentru apărare, „dar disponibilitatea și oportunitatea înseamnă că trebuie să inversăm această metrică”. Același apetit există și în lumea informațiilor non-militare.
Dacă m-aș fi dus și aș fi colectat toate dosarele de achiziții militare ale Chinei, probabil că aș fi primit un OBE, spune un fost ofițer de informații britanic.
Faptul că, timp de mulți ani, acestea au stat acolo în surse deschise a ocolit complet pe toată lumea. Un comerț înfloritor cu date personale de localizare colectate de agenții de publicitate din aplicațiile de pe telefoanele mobile este un filon bogat pentru agențiile de stat din întreaga lume. În aprilie 2024, autoritatea americană de reglementare a comunicațiilor a impus amenzi în valoare de 200 de milioane de dolari celor mai mari companii de telecomunicații din țară pentru că au vândut astfel de date fără permisiune unor companii care apoi le-au revândut.
Dacă nu găsim o modalitate de a uni marile capacități ale guvernelor occidentale și ale sectorului privat pentru a ne apăra propriile valori și interese”, susține Duyane Norman, un fost ofițer CIA, «acești adversari vor continua să reducă decalajul».
Acest lucru este mai ușor de spus decât de făcut. Democrațiile tind să impună cerințe stricte cu privire la ceea ce poate sau nu poate fi colectat. În Marea Britanie, agențiile de informații colectează „date personale în vrac”, dar dacă doresc să le „păstreze sau să le examineze”, trebuie să treacă prin câteva obstacole: trebuie să obțină un mandat și apoi să demonstreze că obținerea, păstrarea și utilizarea acestora sunt proporționale cu un anumit scop. Nu este suficient să se creadă că acestea s-ar putea dovedi utile. Unele date sunt astfel „mai ușor accesate și utilizate de sectorul privat decât de organizațiile guvernamentale”, scriu Lucy Mason și dl M, autorii documentului publicat de Institutul Alan Turing.
În 2013, dezvăluirile lui Edward Snowden, un contractor care lucra pentru Agenția Națională de Securitate a Americii, au provocat o dezbatere publică intensă și neașteptată cu privire la activitățile agențiilor de informații și la capacitatea acestora de a colecta, dacă nu chiar de a citi în mod activ, cantități mari de trafic telefonic, internet și de altă natură. În deceniul care a trecut de atunci, multe s-au schimbat. Cea mai mare parte a navigării pe internet și a mesageriei personale se desfășoară acum sub protecția criptării de la un capăt la altul, ceea ce face mai dificilă citirea de către spioni a datelor pe care le-ar putea intercepta. De asemenea, tot mai multe date sunt criptate „în repaus” – pe dispozitive și în timpul utilizării. Această tendință, de asemenea, a fost determinată de sectorul privat, deoarece marile companii de tehnologie – Apple, Google și Meta (interzisă în Rusia), mai presus de toate – au adoptat criptarea și confidențialitatea utilizatorilor în fața opoziției agențiilor de aplicare a legii din întreaga lume.
În același timp, viața de zi cu zi se bazează mai mult ca niciodată pe tehnologia digitală: tot mai multe lucruri funcționează pe bază de software (frigidere, mașini, telefoane), aceste lucruri au o gamă mai largă de senzori (receptoare GPS și emițătoare radio) și sunt din ce în ce mai conectate, adesea prin internet, permițând datelor, care adesea încorporează cele mai personale secrete ale noastre, să circule de la un capăt la altul. Paradoxul lumii moderne este că, deși dispunem de mai multe mijloace pentru a ne păstra datele secrete, există mult mai multe date cu care să ne confruntăm și mult mai multe locuri din care acestea se pot scurge în lume, unde un ecosistem tentacular de informații private le poate colecta, analiza și utiliza.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
