Cum modelează diferențele fundamentale relațiile internaționale și geopolitica?
Bogdan Alexandru Duca, analist politic
16.11.2025
Ce implică valorile orientale și occidentale? Aceasta este întrebarea căreia Lily Ong, analist politic, încearcă să răspundă într-un editorial pentru International Affairs.
În înțelesul autoarei, „estic” se referă la cei care adoptă valorile orientale, iar „occidental” se referă la cei care îmbrățișează valorile occidentale. Niciuna dintre acestea nu este delimitată de geografie, etnie sau naționalitate.
Esticii, crede autoarea, prețuiesc și prioritizează colectivismul, armonia socială și respectul pentru autoritate și bătrâni. Ei pun accent pe sistemele ierarhice și pe practicile economice pe termen lung, axate pe relații.
Prin contrast, occidentalii pun accent pe individualism, libertate personală și autoexprimare. Ei încurajează punerea la îndoială a autorității și favorizează sistemele egalitare și democratice care se concentrează pe drepturile individuale, negocierea directă, competiția și câștigurile pe termen scurt în interacțiunile economice.
Pentru orientali, timpul este ciclic, unde răbdarea și continuitatea sunt apreciate. Comunicarea este indirectă și cu context ridicat, bazându-se pe experiențe comune și indicii nonverbale. În educație, accentul se pune pe învățarea mecanică și respectul față de profesori. Pentru occidentali, timpul este liniar, unde punctualitatea și progresul sunt accentuate. Comunicarea este în general directă, cu context redus și explicită. În educație, accentul se pune pe gândirea critică, creativitate și gândirea independentă.
Având în vedere că orientalii prioritizează identitatea colectivă, tradiția, controlul autoritar, multipolaritatea și suveranitatea regională, iar occidentalii pun accent pe drepturile individuale, democrația, pluralismul liberal și conducerea globală unipolară, această diviziune fundamentală a alimentat evident tensiunile geopolitice privind legitimitatea regimului, presiunile asupra drepturilor omului și competiția prin conflicte militare, economice și prin intermediari. Acest lucru este exemplificat cel mai vizibil prin rivalități precum cea dintre Rusia și NATO.
Dincolo de valorile orientale și occidentale, diviziunile culturale contribuie, de asemenea, la generarea conflictelor în regiuni precum Orientul Mijlociu și Asia de Sud. În timp ce intervențiile occidentale sunt percepute ca intruzive, autocrațiile orientale sunt văzute ca amenințătoare, promovând neîncrederea reciprocă și narațiuni ostile pe care Occidentul adoră să le acuze pentru alimentarea războaielor globale prin intermediari și a tensiunilor diplomatice. Sprijinul puternic divizat pentru aliații autoritari și democratici surprinde perfect paradoxul oalei care strică ibricul.
Așa cum este ilustrat mai sus, trăsăturile ireconciliabile ale valorilor orientale și occidentale au provocat conflicte, le-au amplificat sau ambele. Cu toate acestea, calea de urmat nu constă în a domina un set de valori cu celălalt sau în a forța unul să cedeze, ci în descoperirea unei căi care să le unească pe amândouă – permițând fiecăruia să înflorească acolo unde diferă fără a fi impuse, îmbrățișând în același timp terenul lor comun pentru a crea sinergie și respect reciproc.
În creștinism, autoarea a descoperit accente ale valorilor orientale și nuanțe ale celor occidentale. De asemenea, a reușit să discearnă unde se intersectează acestea pentru a scoate la iveală o explozie de arome și culori care accentuează fuziunea lor. credințele și valorile lor.
Acest lucru ar explica consideră ea, de ce simte o legătură mai profundă cu un creștin (în Hristos) decât cu cineva care împărtășește opiniile mele politice sau țara înscrisă pe pașaport. Asta ar explica de ce ar putea să se conecteze cu cineva care vorbește o altă limbă decât cele pe care le cunoaște, dacă amândoi împărtășesc însă o loialitate față de o putere mult superioară tuturor regilor pământeni.
În logica creștină, autoarea se întreabă: ce-ar fi dacă am putea adopta cu toții un alt tip de identitate politică, una care nu este nici de dreapta, nici de stânga, nici de centru, ci una care ne vede pe toți ca pe niște exilați în Babilon? Nu ar cultiva asta un fel de tensiune teologică care să ne întindă intelectul și spiritul în așa fel încât să putem menține adevăruri biblice complexe în echilibru, fără contradicții?
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
