De ce nu poate fi Europa o putere militară
Daniel George
30.03.2026
De la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, țările din Europa de Vest s-au bazat pe Statele Unite pentru securitatea lor. Astfel protejate, aceste țări au fost lăsate libere să urmărească integrarea economică, menținându-și în același timp sistemele democratice de guvernare. Responsabilitatea a fost bifurcată, Washingtonul ocupându-se de securitatea continentului, iar Bruxellesul asumându-și un rol economic din ce în ce mai important. Această împărțire a responsabilității este acum incertă, scrie Hugo Bromleyîn Foreign Affairs.
Hugo Bromley este cercetător în istorie aplicată la Centrul pentru Geopolitică al Universității din Cambridge.
Uniunea Europeană este un vehicul pentru cooperarea economică. Este un proiect de pace, nu un proiect de război. A avut un succes remarcabil în acest demers, atingându-și obiectivul fondator de a lega Franța și Germania din punct de vedere economic. Dar acest succes a necesitat angajamentul continuu al Washingtonului față de NATO. Schimbarea acestui aranjament ar crea tensiuni între statele membre care ar amenința în cele din urmă structurile existente ale cooperării europene. Comisia Europeană trebuie să facă un pas înapoi și să permită coalițiilor de state-națiune din interiorul și din afara blocului comunitar să dezvolte noi parteneriate interguvernamentale. Numai prin acest proces Washingtonul și Bruxellesul pot consolida securitatea europeană – și pot asigura supraviețuirea proiectului european în sine.
Probleme la forța de muncă și exporturi
Un sector european de apărare consolidat ar impune țărilor să renunțe la surse cheie de ocupare a forței de muncă și la venituri din exporturi în favoarea unui sistem cu puțină supraveghere sau coordonare democratică.
În ciuda retoricii lui Macron, Franța este țara care se opune cel mai mult consolidării sectorului european de apărare. Un astfel de pas ar obliga Parisul să abandoneze principiile independenței naționale care i-au ghidat arta guvernamentală din 1958. Reticența Franței de a renunța la controlul asupra apărării a distrus deja proiectul franco-german al avionului de vânătoare FCAS. Este ușor să critici Parisul pentru acest lucru, dar multe dintre preocupările sale sunt de înțeles.
Crearea unui sector european de apărare ar necesita o înțelegere comună între toate statele membre a naturii amenințărilor cu care se confruntă Europa, modul în care aceste amenințări ar trebui să modeleze dezvoltarea de noi capabilități, cine ar controla proprietatea intelectuală din spatele acestor capabilități și, mai presus de toate, o abordare comună a exporturilor de arme. Bruxelles-ul nu posedă capacitatea, expertiza sau legitimitatea democratică pentru a răspunde la aceste întrebări.
Un nou tratat ar putea rezolva această problemă și ar putea stabili atât un cadru, cât și un consens pentru o mai mare integrare europeană în domeniul apărării. Dar încercarea de a negocia unul ar răsturna politica continentului. Mai multe state membre fie sunt în afara NATO și sunt angajate în neutralitate, fie sunt deschise și simpatizante față de Rusia. Schimbarea tratatului pentru o apărare comună ar distruge cadrul delicat de cooperare care leagă nordul și sudul Europei.
Amenințare la contractul social german
Mai presus de toate, orice mișcare către o politică de apărare comună ar amenința contractul social german. Combinația dintre ocuparea forței de muncă pe scară largă în industria prelucrătoare și apartenența la zona euro a susținut țara timp de decenii. Și totuși, contractul social a început deja să se destrame. Industria prelucrătoare germană încă se luptă să se adapteze după pierderea accesului la energie rusească ieftină. De asemenea, se află sub o presiune enormă și tot mai mare din partea concurenței chineze.
Susținătorii puterii europene cer contribuabililor germani să crească simultan cheltuielile pentru apărare, să achiziționeze echipamente militare fabricate predominant în afara Germaniei și să subvenționeze cheltuielile pentru apărare ale altor țări europene. Izolat, fiecare dintre aceste solicitări ar fi incendiară, riscând un sprijin sporit pentru partidele extreme, atât de stânga, cât și de dreapta. Împreună, ele echivalează cu un butoi cu pulbere gata să explodeze.
Prioritizând cooperarea interguvernamentală între țări cu aceleași idei, Washingtonul și Bruxelles-ul pot asigura pacea și prosperitatea în Europa pentru încă o generație. Pentru a face acest lucru, însă, factorii de decizie de ambele părți ale Atlanticului trebuie să vadă instituțiile europene așa cum sunt, nu așa cum ar dori ei să fie. Împărțirea responsabilității între chestiuni economice și militare a menținut pacea în zona euro-atlantică timp de peste 70 de ani. A abandona acest aranjament înseamnă a risca o calamitate.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
