„Țăranul a fost, este și va fi mai mult decât o clasă socială”
Interviu cu Adrian Petrechescu, director administrativ la Muzeul Național al Țăranului Român (MNȚR) –
Valentin Gros
23.10.2024
Valentin Gros: Peste 20 de ani unde va mai fi țăranul român, dincolo de Muzeul Național al Țăranului Român?
Adrian Petrechescu: Probabil acolo unde a fost și înainte să fie muzeificat, mai greu de spus cum va arăta și dacă vom mai fi noi în stare să îl recunoasem și deslușim.
Valentin Gros: Țăranul este acela care lucrează pământul și crește animale. Dar agricultura, zootehnia, alte îndeletniciri țărănești, sunt tot mai tehnologizate și administrate de corporații. Când va dispărea de pe planetă ultimul țăran, în sensul strict al termenului?
Adrian Petrechescu: Cred că țăranul a fost, este și va fi mai mult decât o clasă socială și categorie de lucrător specializat. Este o întreagă lume rotundă și conținută în ea însăși, cu rosturi distilate îndelung și o adecvare profundă la sensurile arhetipale ale vieții, și rezilientă tocmai din acest motiv. Țăranul este înainte de toate un personaj simbolic, iar spațiul în care este contextualizat, cel rural, un spațiu sacru, plin de ritualuri. Așa încât este imposibil de stabilit un stricto senso al termenului de țăran.
Pe de altă parte, ar fi util să nu omitem că acest construct al țăranului este unul ideologizat și rescris cu fiecare timp istoric.
Valentin Gros: După o trecere sumară prin site-ul instituției, care este foarte vast, am descoperit, la secțiunea de cercetare, o zonă dedicată povestitorului. Cine va mai povești – ce, și unde – într-o lume în care poveștile (sau ar trebui să le zicem „stories”) vin prin televiziune, radio, Internet?
Adrian Petrechescu: Povestea conține arhetipuri și tocmai de aceea este într-un fel primar perpetuă și perenă. Satul tradițional, sau perceput că atare, avea înglobat un strat magic, iar povestea făcea trecerea între lumea reală și cea imaginată, dădea rost și sens.
Indiferent de mediul social, chiar hibridizat cultural cu cel tehnologic, povestiorul va rămâne perpetuu personajul fundamental, ghidul nostru în această trecere.
Valentin Gros: „Ateliere în timpul anului școlar. Și nu numai”. O inițiativă MNȚR, dedicată elevilor. Care este „câștigul” copilului, cum va folosi el aptitudinile dobândite în acest program peste 20-30 de ani, când probabil arta și toate celelalte activități umane vor fi dominate de Inteligența Artificială, de aplicațiile IT?
Adrian Petrechescu: Aparent problema este între materialitate și virtual, însă lucrurile sunt mai nuanțate. Este mai degrabă vorba despre percepția materialității, care nu este implicit senzorială în sensul comun al termenului. Angoasele actuale legate de mediul digital sunt parțial neîntemeiate, de fapt ducem în ”podul” digital tot ce există în lumea reală, cu bune și cu rele,”toate vechi și nouă toate”,
Valentin Gros: Arta populară va rămâne o breșă, o „insulă de nostalgie” în peisajul artistic mondial, sau se va adapta și va rezulta un melanj?
Adrian Petrechescu: Cu siguranță se va perpetua în forme noi și va fi cu siguranță ferment pentru noile industrii creative.
Valentin Gros: Domnule Petrechescu, sunteți si antropolog. R-ul din abrevierea MNȚR se referă la termenul „român”. Avansul, accelerat și inerent, al globalizării, mai lasă loc de specific național – românesc, franțuzesc, mexican etc?
Adrian Petrechescu: Există cu siguranță un ”genius loci” care ne diferențiază și asta este cu adevărat fascinant.Totul este să ne înțelegem cu adevărat acest loc și să nu ne pierdem în fantasmele ”excepționalismului” românesc.
Valentin Gros: Dați-mi un motiv să nu îmi uit strămoșii, să îmi păstrez caracteristicile locale (de comportament, atitudine, maniere) în acestă epocă a profitului și a validării sociale, când scopul meu este să mă afirm profesional și să câștig cât mai mulți bani, pentru a avea un standard de viață cât mai ridicat.
Adrian Petrechescu: Nu ne uităm ”moșii” și locul, în măsura în care nu dorim să ne ștergem memoria. Este o opțiune individuală, asumată sau nu. În vremurile stridente și agresive pe care le trăim, Horia Bernea vorbea despre o muzeologie pâlpâitoare, despre adevăruri spuse ”delicat”, despre o muzeografie mărturisitoare.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
