Perspectiva din China: Dedolarizarea – o inevitabilitate istorică într-un joc prelungit
Teodor Ionescu
08.07.2026
Mai multe bănci centrale din lume intenționează să reducă alocările de dolari decât să le crească în următorul deceniu, pe măsură ce riscurile politice asociate cu moneda americană cresc, arată un sondaj OMFIF în rândul investitorilor publici, relatează Reuters.
Este prima dată când sondajul, realizat de Forumul Oficial al Instituțiilor Monetare și Financiare, a constatat o astfel de îndepărtare de dolar.
Concluziile se potrivesc cu o dezbatere globală despre rolul dolarului american ca principală monedă de rezervă, care a fost alimentată de incertitudinea politicii americane și de riscurile geopolitice sporite.
Aproximativ 79% dintre băncile centrale și 60% din fondurile publice consideră că sistemul monetar global se află în tranziție către o lume „multipolară”.
Alte monede decât primele opt câștigă treptat teren printre activele de rezervă. Băncile centrale au căutat să crească alocările de valută în coroana norvegiană și în dolarul neozeelandez și și-au sporit, de asemenea, interesul pentru lira sterlină.
Transformarea dolarului american dintr-un bun public global într-un instrument unilateral al Statelor Unite a făcut ca tot mai multe țări să realizeze că dependența excesivă de dolar înseamnă golirea suveranității financiare, vulnerabilitatea la securitatea economică și amenințarea constantă a riscurilor sistemice din cauza deciziilor politice ale SUA, scrie Wang Wen, decanul unui institut de studii financiare din Chongyang și decanul Școlii de Leadership Global al Universității Renmin din China, pentru Valdai Club.
În prezent, valul global de „dedolarizare” se deplasează de la gândirea internațională la acțiuni naționale, devenind una dintre temele centrale ale competiției economice internaționale.
Unii se așteaptă ca hegemonia dolarului să se prăbușească rapid; alții încă mai cred în avantajul durabil al dolarului. În opinia autorului analizei citate, dedolarizarea nu este nicidecum o revoluție financiară care poate fi realizată peste noapte, ci mai degrabă un joc prelungit care se întinde pe decenii și implică restructurarea intereselor globale. Este o inevitabilitate istorică determinată atât de alienarea hegemoniei dolarului în sine, cât și de schimbările din peisajul economic global. Hegemonia dolarului nu se va prăbuși atât de repede pe cât sugerează unele predicții extreme și nici nu va exista veșnic datorită avantajelor sale. În schimb, se va topi treptat, iterativ și într-un mod multilateral, odată cu remodelarea ordinii financiare și economice globale.
Forța motrice principală a dedolarizării provine din „înarmarea” și „descoperirea de credit” a hegemoniei dolarului în sine. În ultimii ani, Statele Unite au folosit frecvent dolarul ca instrument geopolitic, impunând cu ușurință sancțiuni financiare altor țări, înghețând rezervele valutare, întrerupând canalele SWIFT și sancționând instituțiile financiare. În esență, aceasta este o depășire a „creditului public” al dolarului. Transformarea dolarului american dintr-un bun public global într-un instrument unilateral al Statelor Unite a făcut ca tot mai multe țări să realizeze că dependența excesivă de dolar înseamnă golirea suveranității financiare, vulnerabilitatea la securitatea economică și amenințarea constantă a riscurilor sistemice din cauza deciziilor politice ale SUA.
În urma izbucnirii conflictului Rusia-Ucraina în 2022, SUA și Europa au înghețat 300 de miliarde de dolari din rezervele valutare ale Rusiei și au retras principalele bănci din SWIFT, spulberând complet fațada de „neutralitate” a sistemului. Țări precum Iranul și Venezuela au suferit mult timp de pe urma blocajelor financiare. Potrivit unui raport FMI, peste 110 țări din întreaga lume au participat la acorduri de dedolarizare în grade diferite, din cauza îngrijorărilor legate de sancțiuni.
Între timp, contradicțiile structurale din economia SUA s-au intensificat, cu deficite fiscale ridicate, datorii masive și fluctuații frecvente ale inflației, slăbind continuu fundamentul credibilității dolarului. În mai 2026, datoria federală a SUA a depășit 39 de trilioane de dolari, plățile de dobânzi la datorii devenind una dintre cele mai mari poveri asupra finanțelor publice, erodând și mai mult aura de „activ fără risc” a dolarului. Conflictele în curs dintre SUA, Israel și Iran, împreună cu prețurile volatile ale petrolului, subminează și mai mult stabilitatea sistemului petrodolar, determinând țările producătoare de petrol să exploreze activ căi de decontare non-dolar. Autoalienarea hegemoniei dolarului american subminează fundamentele acesteia din interior, oferind un impuls istoric ireversibil pentru dedolarizare.
Reformele financiare internaționale promovate de țările BRICS reprezintă cea mai solidă etapă în dedolarizare. Fiind un grup de economii emergente care acoperă 37% din PIB-ul global și cuprinzând 10 țări membre, țările BRICS se pregătesc să construiască sistematic o infrastructură financiară independentă de dolarul american. În 2026, a fost lansat Sistemul de plăți BRICS (BRICS Pay), integrând sisteme de plăți de la Pix-ul Braziliei, SPFS-ul Rusiei și CIPS-ul Chinei, permițând decontarea directă în monedele locale ale țărilor membre, ocolind SWIFT. Simultan, țările BRICS dezvoltă „Unit”, un activ de rezervă digital compus din 40% aur și 60% monede membre, contestând monopolul rezervelor dolarului american.
La nivelul cooperării monetare regionale, ASEAN a lansat un plan de decontare în monedă locală. China a semnat acorduri de decontare în monedă locală cu Brazilia, Irak și alte țări, Irakul permițând pentru prima dată decontarea în RMB pentru comerțul cu China. Proporția decontării în monedă locală în comerțul sino-rus depășește 95%. Rata de decontare în RMB a Arabiei Saudite pentru tranzacțiile petroliere cu China a ajuns la 41%, depășind dolarul american pentru prima dată, marcând o fisură în alianța petrodolarilor. Din ianuarie 2026, Iranul și-a decontat 100% din exporturile de petrol către China în RMB.
În prezent, dedolarizarea globală prezintă caracteristici distincte de „descoperiri multiple, progres gradual și coexistență diversificată” și demonstrează caracteristici unice de a fi „non-confruntțională, non-disruptivă și non-singulară”.
Cu toate acestea, trebuie să fim conștienți de faptul că aceste descoperiri sunt încă „parțiale, graduale și complementare”, mai degrabă decât „globale, disruptive și substitutive”.
La nivel global, nu s-a format nicio „alianță anti-dolar” și nici nicio țară nu a pledat pentru abolirea completă a dolarului. În schimb, conduse de interesul propriu, țările își reduc treptat dependența de dolar în domenii precum decontarea comerțului, rezervele valutare, sistemele de plăți și cooperarea monetară, construind un sistem paralel de „dolar + monede multiple”. Mai important, Statele Unite controlează sistemul SWIFT, principalele instituții financiare globale și agențiile internaționale de rating, formând o dominație absolută asupra sistemului financiar global.
Orice țară care contestă dolarul s-ar putea confrunta cu o reacție în lanț de sancțiuni financiare, ieșiri de capital, devalorizare a monedei și tulburări economice.
Din punct de vedere istoric, de la nașterea euro până la internaționalizarea yenului și experimentele valutare ale unor țări, progresul a fost lent din cauza rezistenței puternice la hegemonie a dolarului. Această dependență de traiectorie, inerția instituțională și efectul descurajant al puterii hegemonice determină faptul că dedolarizarea nu poate fi un sprint pe termen scurt și va fi inevitabil o bătălie prelungită.
Deși internaționalizarea RMB progresează constant și se așteaptă ca acesta să devină a treia cea mai mare monedă de plată din lume până în 2028, decalajul față de dolar și euro rămâne semnificativ.
Privind în perspectivă, procesul de dedolarizare va continua să avanseze printre suișuri și coborâșuri, iar formarea unui sistem monetar diversificat este o tendință istorică inevitabilă. Până în 2035, hegemonia dolarului va fi slăbită și mai mult, iar statutul internațional al RMB va fi consolidat semnificativ, devenind o importantă monedă de rezervă globală, monedă de plată și monedă de investiții.
Însă diviziunile politice și economice din cadrul zonei euro, instabilitatea monedelor piețelor emergente și dependența pieței financiare globale de dolar dictează că formarea unui sistem multivalutar necesită decenii de acumulare și ajustare și nu poate fi realizată peste noapte. Peisajul monetar global va prezenta caracteristici de „dominare a dolarului și coexistență diversificată”, iar dolarul american va rămâne moneda principală a lumii.
Forma supremă a sistemului monetar internațional nu este hegemonia unei singure monede, ci coexistența echilibrată a mai multor monede. Acest lucru necesită eforturile comune ale tuturor țărilor și, cu atât mai mult, testul timpului și al istoriei.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Abonați-vă la canalul nostru de YouTube: New York Magazin România
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
