Dumnezeu: fundamentul libertăților politice
Bogdan Alexandru Duca, analist politic
11.03.2025
Invitația fostului papă Benedict al XVI-lea, de a îndemna pe ateiști să își trăiască necredința utilitarist, trăind ca și cum Dumnezeu ar exista, rămâne una de actualitate într-o epocă tot mai afectată de distrugerea valorilor și lipsa unor repere.
Când nu ai repere, trebuie să ți le creezi. Pur și simplu nu poți trăi în vidul unei anarhii morale, atrage atenția Selwyn Duke, într-un eseu publicat pe platforma American Thinker.
Marea provocare a lumii noastre este triumful ateismului și agnosticismului asupra religiilor clasice. Acest lucru nu duce la doar la schimbarea paradigmelor religioase ci și la o criză a valorilor. Ce mai este etic? Ce nu mai este etic? Cum definim binele și răul?
Religiile au oferit și oferă încă această grilă de lectură a realității prin definiții ale binelui și răului. Inclusiv statele moderne s-au fundamentat și își fundamentează valorile pe invocarea acestui înțeles religios.
Mai mult decât atât, religiile au oferit protecția, aparent neașteptată, pentru ideea de drepturi și de libertăți fundamentale.
De exemplu, Statele Unite s-au fundamentat încă de la fondare, atrage atenția Duke, pe principiul izvorului divin al drepturilor omului. Drepturile fundamentale ale omului provenind de la Dumnezeu, având această autoritate invocată, nu mai pot, automat, să fie anulate de vreo instanță inferioară, fie ea și statul însuși.
Pur și simplu, credința în Dumnezeu a fost și este încă aceea care ne protejează libertatea și democrația.
Dar când dispare credința în Dumnezeu, ce se întâmplă? Cum mai poți apăra în fața statului, valorile, drepturile și libertățile? Ele încetează să mai fie de drept divin, deci imposibil de încălcat și înlocuit de către stat sau de către oameni, ci devin pur și simplu subiecte de drept public.
Drepturile omului, democrația, valoarea libertății individuale, nu mai sunt garantate de Dumnezeu și deasupra politicului, ci devin garantate de politicieni și supuse vârtejurilor ideologice. Cea mai mare realizare politică a modernității: invocarea lui Dumnezeu pentru libertatea oamenilor, se pierde în postmodernitate în vârtejul subiectivului ideologic.
Însă dacă ne putem permite- chiar în numele libertății de conștiință- să ne pierdem credința, ne putem permite luxul de a ne pierde și roadele credinței? Și aici vine provocarea lansată de papa Benedict al XVI-lea, care îndemna pe atei, ca tocmai în numele valorilor libertății și democrației care le-au permis să fie atei, să apere fundamentul acestora: credința în Dumnezeu.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
