Daniel George
17.06.2026
Modul cum a fost tratată echipa Iranului la Cupa Mondială de fotbal și în acest context, gestul jucătorului iranian Mohammad Mohebi, care a mimat mitralierea spectatorilor după ce a înscris un gol – au fost cele mai importante subiecte ale podcastului în care Marius Ghilezan l-a avut ca invitat pe Grigore Culian, fondator/editor New York Magazin – nymagazin.com și nymagazin.ro.
Reproducem câteva pasaje din convorbirea celor doi jurnaliști.
Marius Ghilezan: Iată momentul în care s-a cântat imnul Iranului. Știi că Donald Trump a cerut, prin Kushner, gușterii ăștia pe care ăi are, a cerut ca Iranul să nu fie prezentă la Cupa Mondială. Dar iată că în deschiderea meciului Iranului, cum reacționează publicul? În total dezacord cu comportamentul lui Donald Trump. Acest iureș de pe stadion, momentele de entuziasm după cântarea imnului Iranului, arată că populația, e sătulă și acolo de Donald Trump, așa cum e sătulă și la noi de Harpalete.
Grigore Culian: Am văzut aseară, chiar în direct am văzut meciul respectiv. Evident că este o măsură extremă de intimidare. În tribune a fost un număr foarte mare de imigranți.
Marius Ghilezan: Păi nu! Cică nu erau. Asta e problema. Comentează presa liberă din lume că nu prea sunt iranieni acolo.
Grigore Culian: Au fost foarte mulți iranieni în public, dar nu asta este problema. S-a luat o măsură care, după părerea mea, este abuzivă și discriminatorie, mai ales că e vorba de un spectacol sportiv. Cred că Donald Trump a făcut o foarte mare greșeală, pentru că în primul rând a vrut să excludă Iranul de la Campionatul Mondial. Știrea aceea că a vrut să înlocuiască Iranul cu Italia, dar italienii, spre cinstea lor, au spus că ei, campioni mondiali de patru ori, cu un fotbal atât de puternic, nu pot să admită o asemenea ofensă, o asemenea jignire, după ce au ratat calificarea în fața Bosniei. Dar trecând la meciul de aseară: după meci, reprezentativa Iranului a fost forțată să părăsească imediat teritoriul Statelor Unite. Deci ei au primit o aprobare să staționeze în America numai pe timpul meciului, urmând ca, potrivit regulii stabilite de Donald Trump în cârdășie cu șefii de la FIFA, să plece înapoi în Mexic. Ei au venit acolo numai pentru un meci, pentru două sau trei ore, apoi au fost obligați să părăsească teritoriul american. Este, cum să spun, este exact ce au făcut europenii, dacă vrei, la Roland Garros, în Franța, unde francezii pur și simplu și-au bătut joc de acea finală în care o rusoaică, o tânără sportivă de 19 ani a câștigat titlul și nu i s-a cântat imnul. Am făcut și eu sport de performanță. N-am înțeles niciodată cum poți să amesteci lucrurile într-o asemenea manieră ordinară, să amesteci sportul cu politica și cu învârtelile mizerabile din politică. Sportivii ăștia fac totuși niște eforturi, își sacrifică o bună parte din viață pentru a-și reprezenta țara și tu să vii să-i interzici, fie la o olimpiadă, fie la un campionat mondial sau european, sau la un turneu de tenis. Pentru mine este imposibil de explicat o asemenea atitudine. Într-adevăr, am ținut aseară cu Iranul 100% din punctul ăsta de vedere. Pentru că din punct de vedere sportiv, e inadmisibil așa ceva.
Marius Ghilezan: Dar tu, ca trumpist, nu ții cu Donald Trump până la moarte?
Grigore Culian: Nu, în niciun caz. Nu aici când e vorba de sport. Din informațiile mele, Donald Trump e cam pe din afară cu fotbalul și cu alte sporturi. Lui îi plac sporturile de contact, cum ar fi K1 sau Catch sau eu știu ce alte… cum să spun, sporturi din astea de contact agresive. Dar el nu are habar de fotbal. Nu știe nici regulile. Dar, mă rog, trec puțin peste întâmplarea asta și revin puțin la întâmplarea de aseară. Așa cum ți-am spus, și îți repet, aici tu ai o informație greșită. Acolo au fost mii de spectatori din Iran care au plătit bilete. Trump și administrația SUA, și FIFA,au arătat un disrespect, lipsă de respect față de oamenii ăia care au plătit bilete, indiferent că au venit să susțină Iranul sau să susțină echipa adversă. Nu contează. Trebuia respectat statutul lor de spectatori la un spectacol sportiv. Iar echipa Iranului trebuia să fie tratată în condiții egale cu celelalte echipe participante la Campionatul Mondial. Așa văd eu lucrurile. Nu știu dacă tu sau alții sunteți de acord cu mine, dar eu așa zic că e normal.
Marius Ghilezan: Uite, inteligența artificială zice că sunt între 750.000 și 1 milion de iranieni în Statele Unite
Grigore Culian: …care au fugit de regimul islamic. Sunt refugiați aici. Ei sunt practic disidenți ai regimului de la Teheran. Au fugit după plecarea șahinșahului Iranului, care a fost alungat de la putere și a fost primit înAmerica. Deci e vorba de zeci de ani în urmă, dar asta n-are nicio legătură cu fenomenul sportiv. Repet, oamenii ăia au plătit biletul, au venit iranieni, refugiați sau nerefugiați, fie că erau turiști, fie că erau ce erau, nu contează. Au plătit biletul și trebuia respectată munca, și plata lor, și opțiunea lor.
Marius Ghilezan: Deci Iranul a jucat aseară în Statele Unite ale Americii împotriva Noii Zeelande. Scorul final a fost de 2-0. Dacă ai fost atent la meci, poate ai văzut faza în care Mohammad Mohebi, jucătorul care joacă la Rostov, în Rusia, a dat golul și s-a îndreptat către tribună, mimând că trage cu mitraliera înspre spectatori. Cum ți se pare acest gest?
Grigore Culian: E un gest extrem. Un gest obscen, un gest fără sens, și care nu cred că reflectă atitudinea generală a echipei iraniene, care s-a prezentat nu numai onorabil, dar s-a prezentat respectuos față de locul acela, față de terenul de fotbal în primul rând și nu am remarcat nimicspecial, sau cu tentă ostilă din partea echipei. A fost un gest izolat, cred eu.
Marius Ghilezan: Bun. Dar de ce s-au nevricat atât de tare americanii? De ce le-a cășunat pe Mohammad? Atâtea injurii… e plin X-ul, și ăsta european și ăla american.
Grigore Culian: Ca să găsească o scuză pentru tratamentul pe care ei l-au aplicat echipei iraniene. Tratamentul nedrept și incorect din punct de vedere al fair-play-ului sportiv și din toate punctele de vedere. Sigur că s aulegat de gestul unuia. Cred că au și vânat – ca unul din jucătorii iranieni să facă un gest puțin ieșit din tipare, pentru a se lega de asta. Ca să justifice cum s-au comportat ei cu o echipă națională de fotbal. Despre asta e vorba.
Marius Ghilezan: Foarte bine zis. Noi, care ne am ocupat ani de zile de presa sportivă, am făcut analize de jocuri, de strategii. Mă uit în presa americană și mi vine să vomit. Nu caută decât cancan. Parcă s-a tabloidizat total presa americană. Dacă te uiți în L’Equipe, , Corriere delloSport, ziarele tradiționale europene – acestea tratează serios acțiunile, jocul. Dar americanii nu înțeleg nimic. Nu au cronicari sportivi. Nici nu știu regulamentele.
Grigore Culian: Da. Se practică genul ăsta de pseudojurnalism, pentru că,așa cum bine știi și din presa românească, nu numai occidentală, asta vinde. Circul, obscenitatea, lipsa de cultură sportivă sau de altă natură fac audiență la oamenii needucați. Eu detest asemenea articole în presă și asemenea jurnaliști care, cum să spun, își trădează meseria și o pun în scopuri care nu au nimic cu sportul. Mai mult nu vreau să vorbesc despre asta.
Vizionați integral podcastul Grigore Culian, despre “mitralierea” publicului american de către Mohammed Mohebi

