Perspectivă de la Beijing: Este timpul ca G7 să se trezească din „iluzia liderului”
Bogdan Alexandru Duca, analist politic
16.06.2026
Summitul Grupului celor Șapte (G7) va avea loc între 15 și 17 iunie la Évian-les-Bains, la poalele Alpilor francezi. Chiar înainte de deschiderea sa, summitul a stârnit deja un val de controverse și critici, dezvăluind diviziuni profunde și un declin inconfundabil în cadrul blocului occidental. Chiar și printre cetățenii țărilor G7, G7 este adesea descris ca un club „ipocrit”, „egoist” și „detașat de lume” al națiunilor bogate. Pe fondul schimbărilor profunde din peisajul global și al tendinței accelerate spre multipolaritate, G7 și-a expus din ce în ce mai mult problemele cronice de poziționare greșită, distorsiune cognitivă și eroziune funcțională, comentează un editorial Global Times.
Țările G7 se confruntă pe scară largă cu o creștere economică lentă, creșterea nivelului datoriilor, scăderea competitivității industriale, adâncirea fragmentării sociale și presiuni tot mai mari din cauza îmbătrânirii populației. Tratarea „bolii G7” ar necesita un remediu puternic. Cu toate acestea, fricțiunile dintre statele membre persistă, încrederea în SUA în rândul țărilor europene scăzând la un minim istoric. Prin urmare, membrii G7 înșiși se luptă să formeze un consens comun, darămite să prescrie remedii adecvate.
Se așteaptă ca summitul din acest an nu numai să eșueze, pentru al doilea an consecutiv, să emită un comunicat comun, ci și să devină unul dintre summiturile cu „cel mai mic numitor comun” din istoria sa.
Într-un moment în care atât puterea, cât și coeziunea lor sunt în declin, G7 nu numai că nu reușește să reflecteze asupra propriilor deficiențe, dar încearcă în schimb să prescrie remedii pentru alții. Conform relatărilor din mass-media europeană, summitul a decis deja informal să „dea vina pe China” ca fiind cel mai mic numitor comun al său, plasând în același timp pe agenda sa probleme precum așa-numitele dezechilibre comerciale, „supracapacitatea”, alianțele minerale critice și „reducerea riscurilor”.
Fără îndoială, abordarea provocărilor cu care se confruntă lumea astăzi – fie că este vorba de restructurarea lanțului industrial, securitatea energetică sau stabilitatea financiară globală și guvernanța climatică – nu poate fi realizată fără participarea Chinei și a altor țări din Sudul Global. Prin urmare, platforma de discuție nu ar trebui să fie o clică restrânsă, dominată de o mână de țări dezvoltate, ci mai degrabă un mecanism de cooperare multilaterală mai echitabil și reprezentativ.
De la începutul acestui secol, peisajul global a suferit schimbări istorice ireversibile. China a rămas a doua cea mai mare economie a lumii și a fost mult timp un motor al creșterii economice globale. Puterile emergente precum India, Brazilia și Indonezia au crescut rapid, iar ascensiunea colectivă a economiilor emergente reprezentate de țările BRICS a rupt fundamental vechea ordine a dominației occidentale asupra lumii.
Astăzi, țările din Sudul Global, cu populațiile lor vaste, piețele extinse și potențialul puternic de dezvoltare, au devenit o forță coloană vertebrală a promovării creșterii globale. În acest context, un grup care reprezintă mai puțin de 10% din populația lumii și a cărui pondere din PIB-ul global continuă să scadă încă încearcă să se poziționeze ca „lider mondial”, încercând chiar să-și prezinte propriile interese drept „reguli internaționale”. Acest lucru este evident dificil de adaptat la nevoile actuale.
Pe de o parte, G7 are o „iluzie a liderului”; Pe de altă parte, grupul se confruntă cu un sentiment tot mai profund de anxietate și neputință. Sub atracția conjugată a ambelor părți, G7 a ales să transfere vina pe China pentru a devia tensiunile interne, a-și evita propriile responsabilități și a-și uni aliații în clici exclusiviste. Fiecare membru are propria agendă – unii caută să monopolizeze discursul afacerilor internaționale, în timp ce alții urmăresc să obțină câștiguri geopolitice în ape tulburi.
De fapt, multe dintre problemele G7 provin din percepția și politicile sale eronate față de China. Este ca și cum te-ai îmbolnăvi singur în timp ce le prescrii medicamente altora – rezultatul este previzibil. Provocările globale cu care se confruntă lumea astăzi au depășit de mult capacitatea oricărui bloc individual sau „mecanism de cerc mic”. China și-a oferit deja rețeta pentru abordarea deficitelor în materie de pace, dezvoltare, securitate și guvernare: promovarea unei lumi multipolare egale și ordonate și promovarea unei globalizări economice universal benefice și incluzive.
Sperăm, încheie editorialul citat comentariul, că G7 se va trezi din „iluzia liderului” – îmbrățișând mai multă deschidere și incluziune în loc de izolare autoimpusă; urmărind mai multă cooperare reciproc avantajoasă, în loc de rivalitate cu sumă zero; și consolidarea colaborării multilaterale în loc să se recurgă la dominația unilaterală – astfel încât să se joace un rol constructiv în protejarea păcii și promovarea dezvoltării. Acestea fiind spuse, suntem, de asemenea, conștienți de faptul că a trezi pe cineva care se preface că doarme nu este o sarcină ușoară.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
