De la rețele sociale la glonț – sau când cuvântul a pierdut în fața urii
Mirela Coman 28.09.2025 Asasinarea lui Charlie Kirk a fost, pentru România, o revelație stranie. Mulți părinți au descoperit cu surprindere că numele îi era deja familiar copiilor lor. Ei îlurmăreau, îl citau, îl interiorizaseră ca reper. Dintr-odată, s-a făcut vizibilă o prăpastie între generații, nu doar de gusturi muzicale sau vestimentare, ci de sursede informare, de referințe și de moduri de înțelegere și interpretare a lumii. Reacțiile românești au fost previzibile: unii au decretat că „și-a căutat-o”; alții, mailucizi, au deplâns faptul că dezacordul nu a mai putut fi tranșat prin argument, ci prin violență. Politicienii, în marea lor majoritate, au tăcut. Nu din discreție, ci din frică. Cazul Kirk, deși exterior, obligă la o alegere incomodă între conservatorismși progresism. Or, pentru cariera unui politician autohton, orice alegere e periculoasă. Într-o lume de improvizație, cel mai sigur e să nu spui nimic. Dar ce înseamnă „conservatorism” în România? Este el o asumare a libertățiiindividuale sau o mască pentru autoritarism? Este o înrădăcinare în tradiție saudoar un decor de nostalgii? Într-o țară în care dictatura, comunismul și tranziția au erodat aproape orice „bun” de conservat, a te declara conservator echivalează, adesea, cu a conserva confuzia. Spre deosebire de Franța sau SUA, unde tradiția, oricât de discutabilă, are consistență istorică, România își revendică un trecutamestecat din traume, iluzii și bricolaj cultural. Din ce să conservăm? Din ce să ne revendicăm? Religia, altădată considerată piatra de hotar a identității conservatoare, nu maidelimitează nimic esențial. Există progresiști credincioși, conservatori gay, tradiționaliști sceptici. Așadar, linia de demarcație nu mai e credința, ci felul încare fiecare manipulează simbolurile. Identitatea conservatorismului românescrămâne, astfel, o structură de hârtie – vizibilă, dar fragilă. Între timp, informația curge abundent, amețitor, și, în loc să lumineze, întunecă. Când nu ai educație istorică și politică, când nu exersezi dezbaterea, știrile se transformă în toxine pe […]
Actualitate
