Duminica vindecării femeii gârbove
Bogdan Alexandru Duca, analist politic
08.12.2024
”În vremea aceea Iisus învăța într-una din sinagogi sâmbăta. Și, iată, era acolo o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputință și care era gârbovă, încât nu putea să se ridice nicidecum. Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o și i-a zis: Femeie, ești dezlegată de neputința ta! Și Și-a pus mâinile asupra ei, iar ea îndată s-a îndreptat și slăvea pe Dumnezeu. Atunci mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbăta, răspunzând, zicea mulțimii: Șase zile sunt în care trebuie să se lucreze; deci veniți în aceste zile și vă vindecați, iar nu în ziua sâmbetei! Domnul însă i-a răspuns și a zis: Fățarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul sau asinul său de la iesle și nu îl duce să-l adape? Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o Satana, iată, de optsprezece ani, nu se cuvenea, oare, să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua sâmbetei? Și, zicând El acestea, s-au rușinat toți cei ce erau împotriva Lui, iar poporul întreg se bucura de toate faptele cele slăvite, săvârșite de Dânsul.”
Iisus vindecă o femeie grav bolnavă. Nu este nici prima, nici ultima minune săvârșită de Domnul, dar de data aceasta i se reproșează că a vindecat-o.
De ce? Mai marele sinagogii unde are loc minunea, se mânie pe Iisus că a îndrăznit să vindece pe cineva sâmbăta, încălcând legea care spunea că nu ai voie să lucrezi sâmbăta.
Iisus îi răspunde făcându-l fățarnic atât pe el, cât și pe habotnicii care îi țineau partea:
” Fățarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul sau asinul său de la iesle și nu îl duce să-l adape? Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o Satana, iată, de optsprezece ani, nu se cuvenea, oare, să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua sâmbetei?”
Această mânie a mai marelui sinagogii este de fapt subiectul meditației din această seară. De câte ori în viața noastră de credință nu ne comportăm precum mai marele sinagogii, prizonieri unor reguli și tradiții care ajung să ne împiedice să facem binele?
De câte ori, iar acest lucru este vizibil mai ales în zilele de pomenirea morților, nu ajungem să ritualizăm ceea ce ar trebui să fie o pomană, încât nu mai dăm celui sărman lucrurile de care are cu adevărat nevoie ci ceea ce spune vreo tradiție că ”trebuie”?
Și chiar unii dintre noi ajung să se mânie, să fie asemenea mai marelui sinagogii, încrâncenați împotriva omului, de dragul cine știe cărui ritual sau cine știe cărei tradiții.
Cu această duminică mai facem încă un pas spre Crăciun, sărbătoarea Nașterii Domnului.
Însă și această sărbătoare este aproape sufocată pentru mulți dintre noi pe logica lui ”așa trebuie”, a unor obligații, induse de multe ori de spiritul comercial, al pieței, care ne pot înstrăina de sensul real al praznicului: Dumnezeu s-a făcut om și s-a sălășluit între noi.
Iisus nu s-a născut în lux, nu a avut nici brad de Crăciun, nici luminițe, iar cadourile primite de la magii de la Răsărit nu au fost jucării, ci semne profetice ale slujirii grele, care îl va duce la suferință și moarte pe cruce, pe care Domnul urma să o aibă.
Imediat după naștere, părinții lui Iisus au luat calea pribegiei.
De aceea poate că este înțelept să facem din sărbătoarea Crăciunului o sărbătoare a modestiei, în care, dincolo de luminițe și brad de Crăciun, să ne învățăm copiii noștri, să ne învățăm și pe noi, că atâta timp cât nu am făcut binele pe care îl putem face, nu putem să ne bucurăm de sărbătoare.
Să înțelegem că e o bucurie mai mare decât aceea de a avea masa plină până la refuz de sărbătoare: iar această bucurie este aceea că și alții cu mai puține posibilități, au parte de o masă bună datorită sacrificiului nostru.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
