Cosmina Filip
13.11.2024
Orice autoritate care cedează suveranitatea țării comite un act de trădare. Indiferent către cine este cedată această suveranitatea: partener sau alianță.
Poate lucrul acesta vi se pare o evidență sau poate vă deranjează. În orice caz, calitatea de a fi suveran este incompatibilă cu slugărnicia și executarea de comenzi la ordinul altor state.
Să fii suveran înseamnă să dispui liber de soarta ta. Indiferent ce sfaturi, ordine, directive și dorințe au alții, tu ca stat să decizi ceea ce este mai bine pentru tine. Puteți transpune acest lucru la micronivelul cel mai la îndemână: propria persoană, propria familie. V-ați lăsa rudele (în care aveți încredere) să decidă pentru corpul vostru? Cu orice: tatuaj, fumat, alcool, vaccin, mâncare, activități, orice. Dar pentru familia voastră? Să fim serioși, nu a-ți face asta nici măcar pentru animalul de companie. De ce? Pentru că pretindeți libertate. Și pe bună dreptate.
Ei bine, este la fel și la nivel macro: de la individ la familie, comunitate, societate, țară. Pentru toate la bază se află aceleași principii. Iar ceea ce este bine pentru tine poate nu corespunde sau chiar se poate ciocni cu interesele altora. Și nu, principiile nu se schimbă doar pentru că ești într-o alianță, într-un parteneriat. În primul rând, condițiile, responsabilitățile și beneficiile unui parteneriat trebuie să îți convină. Bineînțeles, este nevoie de un numitor comun și uneori acesta implică anumite renunțări sau compromisuri. Dar acestea trebuie să fie cât mai mici. Fix ca într-o afacere. Doar nu vezi doar interesul partenerilor și te lași pe tine falimentat și folosit precum o cârpă, nu?
Un parteneriat, o alianță trebuie să fie echitabile. Să îți aducă beneficii. Iar la nivel international acestea sunt: de securitate, de dezvoltare, de stabilitate, pentru prezent și pentru viitor. Ca stat trebuie să deții puterea supremă în ceea ce te privește, să ai independență în relațiile internaționale. Indiferent de ceea ce îți zice o altă țară (partener sau nu), organizație, alianță, dacă acel lucru îți aduce un prejudiciu mediu sau major și mai ales dacă aduce atingere integrității teritoriale, economice și sociale ale propriului tău stat, atunci trebuie să zici „Nu”. Logic nici nu este un parteneriat, ci o relație slugă-stăpân.
Iar dacă nu zici „Nu”, înseamnă că iei o acțiune împotriva propriei țări. Și aceasta înseamnă că pui în pericol poporul, oamenii. Iar aceasta se cheamă fie prostie crasă, fie trădare. Și când prostia este sistematizată este sigur trădare, întrucât este alimentată, încurajată și întreținută de alte entități. În ambele cazuri este vorba de nemernicie. Finanțată sau nu, îți trebuie un anumit tip de caracter. Sau mai bine zis, lipsă de caracter ca să trădezi.
De multe ori, în alianțele formate, statele sunt atente la inamici, închipuiți sau nu, și uită de inamicul cel mai periculos, care poate fi chiar șarpele de la sân: dușmanul care trăiește în interior, ca un parazit. Și, din păcate pentru noi, acesta este deep state-ul american cu tentaculele sale cele mai cunoscute: NATO și UE. Un vis frumos, dar un miraj, din păcate pentru potențialul pe care îl puteam valorifica.
Asta nu înseamnă că nu putem exista în astfel de structuri internaționale, să trăim izolat. Nici gând! Dar orice autoritate din România care acceptă ordinele acestor entități fără să analizeze dacă sunt în interesul țării, autorități care își denigrează țara, votează împotriva ei, lucrează împotriva românilor prin crearea, votarea și aplicarea de legi obscure prin care se vinde tot din țară, prin care se cenzurează libertatea de exprimare, se încalcă drepturile omului, se forjează propagandă globalistă, marxistă, woke (spuneți-i cum vreți), se decid politici economice, de sănătate, educaționale, de apărare, în beneficiul buzunarelor entităților străine, orice astfel de autoritate trădează.
Iar când „partenerii” și „alianțele”, prin ambasade, luări de poziție, sancțiuni și MCV-uri abuzive, îți dictează ce președinte, ce guvern, ce legi, ce taxe și impozite să ai, cum să se judece în justiție, cine să îți numere voturile și cum, pe cine să taxezi și cât, cine să nu plătească conform legii taxă de solidaritate, cum să falimentezi întreprinderi de stat ca să vină „investitorii” care trebuie, sau să nu existe pentru aceștia concurență la nivel național, regional, internațional. Cum să mai bagi o lege care să îi ardă pe micii întreprinzători locali, cum să mai distrugi un baraj, o sursă de energie, un teren agricol prin legi științific-idioate și ideologice verzi, cum toate acestea și mai câte, înseamnă că aceștia nu îți sunt parteneri, ci șerpi la sân. Care vor să le fii slugă, vacă de muls și aruncat și atât. Sunt spânii care vor să îți dicteze dacă, ce, când și cât ai voie, dacă să te dezvolți, dacă să deții ceva, dacă și mai dacă, incluziv cu cine să ai relații internaționale sau nu, cine îți este inamic sau nu, cum să gândești sau nu. Orice astfel de entitate trebuie să îți ridice un mare semn de întrebare. Iar dacă nu îți ridică un astfel de semn, atunci în definitiv se traduce: trădare! De cele mai multe ori, în spatele prostiei se ascunde acest șarpe veninos, numit trădare.
În orice caz, când nu îți vezi interesul tău ca persoană sau ca stat, cu siguranță ți-l vor decide alții și atunci un lucru este clar: nu ești liber. Și dacă nu vrei să fii liber și alegi să fii slugă atunci nu ai demnitate. Da, ai niște beneficii personale, dar vei fi tratat ca ceea ce ești: o slugă. Știu că este greu, dacă nu imposibil pentru autoritățile române, politice, judiciare, militare, de intelligence, media să își vadă propria condiție nemernică, dar așa se întâmplă când suferi de aroganță: nu îți vezi propriul caracter mizerabil.
Trădare, doamnelor și domnilor. Trădare.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com