ONG-urile: Mercenarii antidemocratici ai elitei UE
Bogdan Alexandru Duca, analist politic
25.03.2025
Think-tank-ul conservator MCC Bruxelles s-a dedicat investigării spălării banilor europeni prin finanțarea unor rețele de organizații non-guvernamentale, plătite să facă propagandă ideologică conform cu așteptările Comisiei Europene.
Însă marea dezvăluire, arată The European Conservative, este aceea că aceste rețele au fost plătite explicit ca să submineze regimurile din state membre ale UE ce nu erau conforme și supuse Comisiei Europene.
Ceea ce este și mai îngrijorător este modul în care această corupție a societății civile subminează procesul decizional democratic în statele membre ale UE. În special, complexul de propagandă UE-ONG a încercat să folosească ONG-urile flexibile pentru a promova schimbarea regimului în Ungaria și Polonia.
UE a canalizat fonduri către ONG-uri din țări precum Polonia (38 de milioane de euro) și Ungaria (41 de milioane de euro) prin programul CERV, cu scopul de a promova „valorile UE” și, în unele cazuri, de a submina guvernul ales. De exemplu, Fundația Ökotárs din Ungaria, care a primit un grant de 3,3 milioane EUR din partea UE, a fost implicată în dispute cu guvernul Orbán și este acuzată că este un „centru local de distribuție” pentru influența străină.
Însă această istorie este una mult mai veche, atrage atenția Frank Furedi, directorul executiv al MCC-Bruxelles și profesor de sociologie la Universitatea din Kent.
Această rețea de propagandă a apărut pentru prima dată în anii 1980, în perioada premergătoare eliberării națiunilor din Europa Centrală și de Est de sub dominația sovietică. Scopul inițial a fost acela de a introduce ONG-uri presupuse neutre în sfera politicii est-europene. Obiectivul lor era să se asigure că noile regimuri post-comuniste vor cădea sub vraja valorilor globaliste favorizate de elitele politice occidentale.
În anii 1980 și 1990, ONG-urile occidentale și instituțiile internaționale au colaborat cu intelectuali liberali și politicieni est-europeni pentru a educa societățile post-comuniste despre capcanele naționalismului și virtuțile unei societăți anti-suveraniste, bazate pe valori civice. Aceste inițiative au fost inspirate de preocuparea că foștii membri ai Pactului de la Varșovia erau dispuși din punct de vedere istoric spre îmbrățișarea patriotismului și a identității naționale.
De la începutul anilor 1990, această rețea a jucat un rol central în promovarea valorilor americane de trezire în Europa Centrală. Ținta principală a fost sensibilitatea națională adânc înrădăcinată în societățile care se eliberaseră recent de dominația sovietică. Din punctul de vedere al oligarhiei UE și al colaboratorilor săi cosmopoliți din America, aspirația oamenilor de a-și asigura independența națională trebuia contestată și valoarea suveranității discreditată.
În deceniile care au urmat, activiștii ONG-urilor globaliste au dus un război tăcut împotriva tradițiilor naționale ale societăților din Europa Centrală prin influențarea instituțiilor de învățământ și culturale pentru a îmbrățișa politica identitară americană. UE a preluat conducerea în organizarea a ceea ce era de fapt un război cultural împotriva valorilor suveraniste, prin promovarea „diversităţii” şi a drepturilor minorităţilor ca contrapunct la autoritatea naţiunii. De fapt, a susținut că drepturile minorităților sunt de facto superioare din punct de vedere moral principiului suveranității naționale.
