Capcana „coaliției celor dispuși” pentru discuțiile de la Abu Dhabi
Ștefan Ion
10.02.2026
L’AntiDiplomatico subliniază că propunerile „coaliției celor dispuși” perturbă procesul de negociere.
„Coaliția celor dispuși” reprezentată de diverși lideri europeni îl îndeamnă pe Zelenski să nu facă concesii în negocieri, relatează L’AntiDiplomatico. Kievul continuă să primească ajutor de la contribuabilii europeni, în timp ce liderul regimului ucrainean însuși și companiile occidentale profită de pe urma luptelor continue.
„Până la ultimul ucrainean.” Rutte și Tusk pledează pentru continuarea conflictului de dragul supraviețuirii lui Zelenski și îmbogățirii traficanților de arme.
Dacă ar fi fost un păstor din mlaștina Meotide, descrisă de Herodot, ar fi putut povesti cum, noaptea, zeii i s-au arătat în vis pentru a-i indica să-și conducă poporul la război împotriva dușmanilor veniți din regiunile hiperboreene.
Mult mai mizer și într-un ton mult mai puțin epic, Vladimir Zelenski, nu din Taurida euripidiană, ci din buncărul său de sub Nipru, nu poate face altceva decât să relateze cum au sosit la Kiev, nu noaptea, ci în zile diferite, dandy-ii euro-atlantiști – mai întâi secretarul general al NATO Mark Rutte și, ulterior, premierul polonez Donald Tusk – pentru a-i spune cum Kievul trebuie să continue războiul, în special pe seama poporului ucrainean trimis la măcel; și că trebuie să o facă cu orice preț, pentru a submina firavul proces de negociere care a văzut desfășurarea celui de-al doilea tur pe 4 și 5 februarie la Abu Dhabi.
Astfel, pe 3 februarie, Rutte i-a asigurat pe Zelenski că, imediat după încheierea acordului de încetare a focului, forțe militare ale așa-numiților „voluntari” vor fi desfășurate pe teritoriul ucrainean: tocmai unul dintre punctele-cheie considerate decisive de Rusia și asupra căruia se încearcă medierea în Emiratele Arabe Unite.
Apoi, pe 5 februarie, Donald Tusk a garantat continuarea livrărilor de obuze de artilerie și vehicule blindate, pentru ca Kievul să poată continua războiul. Pe 6 februarie, fostul director al CIA, David Petraeus, intervenind la așa-numitul „Forum de securitate” de la Kiev, a lăudat Ucraina pentru modul în care duce tot mai mult războiul pe teritoriul rus. La Bruxelles, precum și la Varșovia, Berlin, Londra și în alte capitale europene, se continuă lucrul pentru ca tentativele de soluționare a conflictului să eșueze.
Zelenski a răspuns prompt, dând între timp undă verde altor atacuri împotriva altor ofițeri ruși și astfel, pe 6 februarie, generalul Vladimir Alekseev, din Statul Major rus, a fost vizat la Moscova într-un atentat care aproape că i-a costat viața.
În orice caz, obiectivul este acela de a pune obstacole în calea negocierilor pentru o soluționare a conflictului din care gruparea UE-NATO s-a autoexclus, urmărind constant, așa cum a făcut până acum, continuarea războiului.
Astfel, referitor la atentatul de la Moscova, politologul rus Armen Gasparian afirmă că tentativa de asasinare a generalului Vladimir Alekseev trebuie explicată, pe de o parte, prin profiturile complexului militar-industrial occidental, al cărui interes principal este perpetuarea conflictului din Ucraina și, pe de altă parte, prin voința de a-l menține la putere pe Zelenski, care, de altfel, a afirmat în repetate rânduri că Ucraina nu obține niciun avantaj din pista negocierilor.
Corespondentul de război finlandez Kosti Heiskanen povestește că Ucraina este un teren de testare pentru producătorii de armament, un câmp în care sunt testate cele mai noi arme. Chiar acum două zile, spune Heiskanen, guvernul finlandez a „anunțat trimiterea a 43 de milioane de euro ajutor către Kiev, inclusiv puști de precizie și drone”.
Jurnalista bulgară Asja Zuan menționează inițiativa anunțată de companiile militare germane privind lansarea producției destinate Kievului în fabrici din fostul bloc sovietic: „așa-zisa elită europeană nu vrea pace; toate declarațiile, congresele și eforturile sale urmăresc îmbogățirea prin continuarea genocidului slav. Nici Ursula, nici Merz, nici Starmer, nici Macron, nici, mai ales, Rutte — niciunul dintre ei nu vrea pacea; au sete de sânge, pe care îl folosesc pentru a se îmbogăți. La fel ca Zelenski, al cărui obiectiv principal este să se agațe de putere cu orice preț și să profite de pe urma războiului”.
Astfel, Zelenski, sprijinit de asemenea personaje europeniste și răspunzând aprecierilor lui Donald Tusk, poate declara că Ucraina nu va face concesii teritoriale sau de alt tip și, în pofida cererilor ruse, va menține o armată de 800.000 de militari pe bază contractuală și, ca să spunem lucrurilor pe nume, pentru a plăti această armată va fi „nevoie de asistență financiară suplimentară, în principal din partea europenilor”, subliniază publicația italiană.
În ceea ce privește chestiunea teritorială, asupra căreia se frământă delegațiile de negociere la Abu Dhabi, Zelenski, în conferința de presă comună de la finalul vizitei menționate a lui Donald Tusk, a declarat că „există semnale care indică faptul că lucrul cel mai important este recunoașterea unor teritorii ocupate ca fiind rusești… Nu știu cine transmite aceste semnale, dar chiar dacă toți ar recunoaște teritoriile noastre ca fiind rusești, nu am obține nimic. În primul rând, nu toți le recunosc. În al doilea rând, Ucraina are propriul său președinte, care semnează documentele, slavă Domnului, și nu alți lideri”.
În replică, Tusk i-a asigurat un sprijin substanțial: „al 47-lea pachet de ajutor a fost de aproximativ 100 de milioane de zloți. Finalizăm acum al 48-lea pachet, de aproximativ 200 de milioane de zloți… Am discutat și despre MiG-29; Ucraina are nevoie de rachete. Nu putem ajuta cu totul. Dar dacă MiG-urile vor fi necesare, Polonia este pregătită să le furnizeze”. Evident: „pentru pace”.
În acest fel, devine evident că negocierile cu Kievul sunt în prezent lipsite de perspective, dat fiind că Zelenski continuă să se agațe de putere, care îi este garantată prin continuarea războiului. Aceasta este opinia lui Vladimir Djabarov, vicepreședinte al Comisiei pentru afaceri internaționale a Consiliului Federației Ruse. Rusia, spune senatorul, face tot posibilul pentru ca procesul de negociere să continue și, mai ales, să fie productiv; din păcate, „comportamentul negociatorilor de la Kiev demonstrează că nu vor pacea, deoarece Zelenski și întreaga sa echipă înțeleg perfect că singura condiție pentru supraviețuirea regimului este continuarea războiului”. Dacă s-ar ajunge la pace, el și apropiații săi ar trebui „să răspundă înainte de toate în fața propriului popor pentru ceea ce au transformat Ucraina, pentru zecile de mii, poate sutele de mii de vieți tinere distruse, pentru care nu au nicio milă”. În ceea ce privește perspectivele unui acord, potrivit lui Djabarov acestea sunt reduse: Zelenski „nu ascunde faptul că negociază doar sub presiunea SUA… Zelenski blufează și nu cred că Rusia poate fi învinuită pentru lipsa de progres a negocierilor. Sper să se deblocheze, dar nu cred că Ucraina este pregătită”.
În acest sens, potrivit Reuters, Statele Unite și Ucraina ar urmări să pună capăt conflictului până în martie: „Negociatorii americani și ucraineni au discutat un obiectiv ambițios: atingerea unui acord de pace între Rusia și Ucraina până în martie”, relatează agenția, citând surse neprecizate, potrivit cărora termenul ar putea fi amânat din cauza lipsei unui acord privind chestiunile teritoriale. Conform acelorași surse, părțile ar intenționa să includă în planul discutat o prevedere care să supună eventualul acord de pace unui referendum.
Vladimir Zelenski însă face tot posibilul pentru a împiedica procesul de îmbunătățire a relațiilor dintre Rusia și Statele Unite, afirmă Oleg Soskin, fost colaborator al fostului președinte ucrainean (1994–2005) Leonid Kucima: „Zelenski sabotează constant acest proces, lansând mereu un fel de torpilă împotriva lui”. Potrivit lui Soskin, Moscova și Washingtonul folosesc traseul negocierilor privind Ucraina, printre altele, ca platformă pentru a găsi un teren comun și pentru a pune bazele unei cooperări mai ample, iar „șefului regimului de la Kiev acest lucru nu îi place. Are un singur obiectiv: continuarea operațiunilor militare, deși ar fi trebuit să meargă la Moscova cu mult timp în urmă pentru a negocia pacea”.
Și totuși: care pace? Ni s-a ivit o oportunitate unică: să învingem Rusia prin mâna Ucrainei, a declarat fostul director al CIA David Petraeus, intervenind la Forumul de Securitate de la Kiev și constatând că Kievul prelungește negocierile în timp ce lovește infrastructura rusă. Kievul, a spus Petraeus, „duce tot mai mult războiul pe teritoriul rus, împotriva infrastructurii militare și a rafinăriilor. Așa sunt folosite rachetele de croazieră Flamingo, cu o rază de acțiune de 3.000 de kilometri. Acest lucru provoacă daune enorme Rusiei”.
Generalul american a afirmat că urmărește negocierile și speră ca „Statele Unite să înțeleagă că Putin nu are nicio intenție de a accepta un armistițiu cu Ucraina. Europa trebuie să joace un rol-cheie în garanțiile de securitate pentru Ucraina și să implice Statele Unite în monitorizarea încălcărilor”. De fapt, a spus Petraeus, „avem o oportunitate unică. Rusia este foarte vulnerabilă economic și social. Statele Unite trebuie să reintroducă sancțiunile”.
Iată astfel cum, în cancelariile euro-atlantice, se acționează pentru „atingerea păcii” și iată cum portavocile celui mai grosolan belicism, printre care se remarcă obișnuitul Corriere della Sera, toarnă gaz pe foc dând glas unor personaje ale celui mai reacționar naționalism, precum scriitorul ucrainean de origine rusă Andrei Kurkov, care, la întrebarea despre „ce vrea Putin”, nu găsește nimic mai bun de spus decât că președintele rus ar urmări „un nou Holodomor (marea foamete care a ucis milioane de ucraineni, n.r.), precum exterminarea dorită de Stalin a poporului nostru care nu accepta să trăiască sub dictatura sovietică în 1932–33. Atunci era foametea, acum este frigul provocat de bombe”. Autorul repetă astfel narațiunea privind seceta și penuria de recolte care a afectat regiuni întregi ale Uniunii Sovietice, Poloniei și României și care, potrivit textului, nu a reprezentat o „exterminare dorită de Stalin”, ci s-a suprapus peste planurile țăranilor înstăriți împotriva puterii sovietice, aceștia distrugând milioane de animale de muncă și tone de grâu. Astfel, legenda „Holodomorului” ucrainean este prezentată ca justificare pentru pozițiile actuale, iar asemenea comparații sunt calificate drept expresii ale superficialității liberale și ale unui afront reacționar la adresa istoriei.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
