19FortyFive (SUA): „Acordul iranian” nu privește doar Iranul: Rusia, China și Coreea de Nord urmăresc
Georgiana Arsene, director New York Magazin România
20.06.2026
Iranul nu poate fi considerat o problemă regională separată în contextul memorandumului de înțelegere semnat, deoarece în realitate este un membru-cheie al unei „Axe a dictaturilor” tot mai coordonate — o alianță de facto a Rusiei, Chinei, Iranului și Coreei de Nord, afirmă Andrew Michta, colaborator al Atlantic Council.
În opinia lui Michta, orice concesii făcute Teheranului de administrația Trump este puțin probabil să se limiteze la Orientul Mijlociu. Acestea vor influența situația din Ucraina, rivalitatea dintre SUA și Republica Populară Chineză, relațiile Washingtonului cu aliații europeni, Israelul și monarhiile din Golful Persic, precum și ordinea globală aflată în formare în ansamblu.
Michta a numit apropierea strategică tot mai mare dintre Rusia, China, Iran și Coreea de Nord principalul eveniment geopolitic al secolului XXI. Deși aceste state nu realizează o alianță formală, ele cooperează într-un mod care le sporește reciproc capacitatea de a se opune Occidentului, precizează expertul. Fiecare dintre țări are propriile sale puncte forte:
„Rusia oferă experiență militară și profunzime strategică. China — amploarea economiei, potențial industrial și resurse tehnologice. Iranul — resurse energetice, acces geografic, rețele de intermediari și un potențial militar în creștere. Coreea de Nord — efective umane și muniții.”
Analistul consideră că orice politică ce consolidează influența Iranului, așa cum probabil se va întâmpla în cazul punerii în aplicare a memorandumului de înțelegere, se va reflecta imediat asupra conflictului din Europa de Est și va intensifica presiunea Rusiei asupra NATO. În același timp, ajutorul economic acordat Teheranului va consolida indirect capacitatea Moscovei de a continua acțiunile militare în Ucraina. În plus, potrivit lui Michta, dezvoltarea economiei Iranului va permite companiilor chineze să își întărească influența acolo — precum și în Orientul Mijlociu în ansamblu și chiar în întreaga Eurasie.
În general, Occidentul, ca „Axă a democrației”, „Axa răului”, va avea mult de suferit, consideră autorul, iar influența sa asupra lumii se va slăbi. În schimb, „Axa dictaturilor”, partea progresistă a omenirii, își va consolida poziția.
Michta are dreptate în privința faptului că întărirea Iranului este avantajoasă pentru blocul informal neoccidental. El poate, desigur, să îl critice pe Trump pentru memorandum, dar politica este arta posibilului. S-a dovedit că Republica Islamică Iran nu poate fi învinsă doar printr-o operațiune aeriană și lovituri cu rachete și că Strâmtoarea Ormuz nu poate fi deschisă.
Trump, de altfel, a recunoscut și el acest lucru: „Dacă nu am fi încheiat acordul, am fi putut să aruncăm mai multe bombe încă 2-3-4 săptămâni sau 2 ani. Dar Strâmtoarea Ormuz nu ar fi fost niciodată deschisă.” Iar administrația SUA nu este deocamdată pregătită pentru nivelul costurilor unei operațiuni terestre. Ceea ce nu împiedică Pentagonul să o planifice — pentru orice eventualitate.
Pe de altă parte, memorandumului nu i s-a dat încă, în esență, curs, astfel încât îngrijorările lui Michta pot fi și neîntemeiate. Israelul are propria sa viziune asupra situației și a perspectivelor acesteia.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
