Georgiana Arsene, director New York Magazin România
20.05.2024
Peste puțin peste două luni, se va da startul Jocurilor Olimpice de la Paris. Capitala Franței, care găzduiește Jocurile pentru prima dată după o sută de ani, va trăi în ritmul intens al competiției sportive. Este un eveniment așteptat cu nerăbdare, dar de care mulți francezi, în special parizienii, se tem. Cauza: determinarea feroce a organizatorilor francezi de a transforma Jocurile în cea mai dezolantă vitrină a unei civilizații corupte de veganism și de propaganda transsexuală, scrie Hélène de Lauzun, corespondentul la Paris al The European Conservative.
De câteva luni, francezii – și, o dată cu ei, întregul public interesat de Jocurile Olimpice – descoperă pe bucățele tot ceea ce s-a pus la cale pentru a face din acest eveniment estival mondial, care se desfășoară pe teritoriul francez pentru prima dată din 1924, un moment „excepțional”.
În ceea ce privește „excepția”, avem de-a face cu un catalog consternant și teribil de banal al tuturor clișeelor învechite ale unei lumi moderne lipsite de creativitate și care își reia vechile obsesii, spune autoarea.
Hélène de Lauzun face un tablou al Parisului, despre care spune că a cedat în ritmul infernal al lucrărilor în peste 7500 de locații, care ar trebui să transforme capitala Franței într-un stadion gigantic.
Peste tot domnește anarhia, praful și murdăria, transportul și circulația sunt mai dezorganizate ca niciodată, dar ni se spune că toate acestea sunt doar temporare și că totul se va termina în curând – pentru o cauză bună. În timp ce deschiderea Jocurilor se apropie cu pași repezi, nimic nu pare să se îmbunătățească. Există îngrijorări legitime cu privire la felul în care va arăta orașul pentru vizitatori atunci când va veni momentul.
Transformarea orașului nu este doar funcțională , ci mai ales estetică. Unele dintre cele mai emblematice repere ale capitalei au fost desfigurate. Coloanele clasice ale Adunării Naționale sunt împodobite cu statui Venus de Milo fluorescente cu plăci de surf și rachete de tenis. Pe Place de la Concorde, mărginită de capodoperele arhitectului Gabriel, Hôtel de Marine și Hôtel de Crillon, 2.000 de tone de beton vor fi turnate pentru evenimentele de skateboarding.
Fața Orașului Luminii pe care organizatorii doresc să o vadă publicul este formată din blocuri de zgură, culori stridente și beton în dezordine. Alegerile artistice sunt în concordanță cu acest program, explică Hélène de Lauzun.
Travestitul Minima Gesté a fost ales pentru a purta flacăra olimpică în ziua extrem de simbolică de 14 iulie, sărbătoarea națională a Franței.
Minima Gesté nu este singura travestită care a fost aleasă. În urmă cu câteva zile, travestitul Nicky Doll, născut la Marsilia, al cărui nume real este Karl Sanchez, a purtat flacăra olimpică la Arles. În ceea ce privește vizibilitatea, se poate spune că bilanțul pentru travestiți este mai mult decât bun.
Nici un sector nu a fost cruțat. În loc să profite de ocazia de a celebra excelența franceză, se face totul pentru a o denigra și a o murdări.
În țara lui Lacoste și Chanel, echipa sportivă franceză va trebui să poarte haine de sport de o urâțenie confuză, ironizată pe rețelele de socializare pentru aspectul său de „tub de pastă de dinți”.
Pe tărâmul lui Bocuse și Troisgros, bieții vizitatori ai satului sportiv din Place de la Concorde vor fi serviți cu o infamă masă verde, alcătuită din burgeri vegani și falafel de sfeclă roșie, așa cum a decis comitetul de organizare. Scopul nu este, cu siguranță, de a promova excelența profundă, ci de a „demonstra” – milităria este peste tot – că se poate face sport și fără carne. Sperăm că, pentru a-și reveni după efort, sportivii nu vor trebui să se mulțumească cu sfeclă tocată, se mai precizează în articolul din The European Conservative.
Totuși, în acest amalgam, apar și elemente frumoase, spune autoarea articolului. Este vorba despre sosirea în portul Marsilia a velierului Belem, care transportă flacăra olimpică din Grecia. O pasăre albă, făcută din vânt și pânză, a tăiat spuma, însoțită de zborul avionului Patrouille de France, într-un vârtej de albastru, alb și roșu. Au fost realizate câteva fotografii memorabile ale acestui moment de grație, care a oferit lumii o incredibilă pictură impresionistă în mărime naturală.
Dovada, dacă mai era nevoie, că Franța este încă capabilă să producă vise și frumusețe, atâta timp cât rămâne fidelă celor mai bune dintre tradițiile sale, crede Hélène de Lauzun.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com