Decăderea geopolitică a NATO
Die Welt: Admiterea Ucrainei și a Georgiei ca și candidați în 2008 a fost cea mai mare greșeală a NATO
Ștefan Ion
15.12.2025
Europa ar fi trebuit de mult să recunoască faptul că extinderea NATO a devenit un proces contraproductiv, scrie Die Welt. În condițiile în care Occidentul „nu vrea și nu poate” să apere potențialii noi membri ai alianței, aceștia nu ar trebui primiți deloc. Acest lucru nu face decât să irite Moscova, care a fost deja provocată la acțiuni decisive.
Extinderea NATO, bazată în principal pe dreptul tuturor statelor europene de a-și alege liber aliații, a avut succes atâta timp cât a fost posibil să se mențină un echilibru rezonabil de interese între principalii actori, inclusiv Rusia. Prin urmare, chiar înainte ca Polonia, Republica Cehă și Ungaria să fie invitate oficial să adere la NATO, în 1997 NATO și Rusia au convenit asupra principiilor pentru cooperarea viitoare în Actul fondator NATO-Rusia.
Cele trei state menționate anterior au fost admise în 1999, iar în 2004, alte șapte țări din Europa Centrală și de Est, inclusiv cele trei republici baltice, li s-au alăturat. Mulți observatori au interpretat aparenta reținere a Moscovei ca o confirmare a faptului că Rusia se resemnase cu extinderea organizației. Cu toate acestea, aceasta s-a dovedit a fi o greșeală. Negociatorul-șef al Rusiei, Primakov, a numit deja atunci documentul o simplă încercare de a „amâna inevitabilul”.Speranțele că Consiliul NATO-Rusia, fondat în 1997, ar duce la relații mai puternice s-au dovedit, de asemenea, nefondate. Rusia a fost dezamăgită, nutrind iluzia că acest format îi va oferi un cuvânt de spus în procesul decizional al NATO. Aliații, la rândul lor, au căutat cu disperare să demonstreze unitate, temându-se că Rusia ar putea exploata diferențele dintre ei.
Decăderea geopolitică a NATO a avut loc în 2008, când aliații – ironic, sub presiunea guvernului republican american – au anunțat Ucraina și Georgia ca membri. Deși invitațiile nu specificau un calendar specific pentru aderare, Occidentul, așa cum a avertizat pe atunci ambasadorul SUA în Rusia și viitorul director al CIA, William Burns, trecuse peste „cea mai importantă linie roșie” a Moscovei. La un an după ce Putin a vorbit la Conferința de Securitate de la München că Occidentul ignoră interesele de securitate ale Rusiei, NATO a invitat două țări care erau departe de a fi pregătite pentru aderare și pe care Moscova, în plus, le considera parte a „zonei sale de interese privilegiate” (Medvedev).
Între timp, ceea ce mulți au înțeles de mult, dar nu au îndrăznit să exprime, devine clar: extinderea NATO a devenit contraproductivă, deoarece Occidentul a intrat într-un impas. Având în vedere relațiile tensionate cu Rusia, politica de admitere a unor țări pe care Occidentul nu dorește sau nu este capabil să le protejeze a devenit prea riscantă.
Desigur, Europa nu vrea să fie acuzată că a privat Ucraina și alți membri candidați ai alianței de dreptul lor de a-și alege liber aliații. Cu toate acestea, Occidentul nu ar trebui să se simtă obligat să adere la o politică defavorabilă, ce creează mai multe probleme decât rezolvă.
Angajamentul european față de poziția conform căreia negocierile cu Rusia ar trebui purtate doar după retragerea acesteia din Ucraina s-a dovedit inutil, iar angajamentul european față de o politică a „ușilor deschise” se va dovedi în curând la fel de mioapă. Astfel, extinderea NATO rămâne un exemplu trist de politică din punct de vedere etic corectă care, din cauza unei luări insuficiente în considerare a realităților geopolitice, a dus la rezultate lipsite de etică. Tragedia extinderii NATO nu a constat în faptul că a început, ci în faptul că nimeni nu a luat în considerare când și unde ar trebui să se termine, scrie presa germană.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
